La ora actuală, modelul economiei liniare începe să devină anacronic pentru o parte din ce în ce mai mare de consumatori, care își doresc mai multă responsabilitate reală a producătorilor în privința activității acestora. Cu toate că la nivel global, în absolut toate industriile se aplică principiile circularității – de la design pentru zero deșeuri, păstrarea resurselor în circulație pentru cât mai mult timp și până la regenerarea sistemelor naturale – domeniul este unul încă emergent. România are un grad de circularitate al economiei de doar 1,4%, față de media europeană de 11,8% sau de Olanda, care are 33,8%. Vestea bună este că  în ansamblu există idei, oameni și companii care mișcă lucrurile, însă în lumina statisticilor internaționale, realismul ne spune că suntem încă departe. Alexandru Laibăr, Directorul Executiv al Coaliției pentru Economia Circulară (CERC) a vorbit pentru Jurnal de Sustenabilitate despre ce înseamnă adoptarea modelului economiei circulare, de la beneficii și provocări, până la ce poate face România pentru a accelera acest trend.

Care sunt cele mai importante beneficii pe care le pot avea companiile care adoptă o strategie de economie circulară?

Ultima perioadă a relevat tot mai clar faptul că accesul la resurse devine din ce în ce mai problematic pentru economia europeană – o importantă zonă de aprovizionare este cuprinsă de război, iar altele resimt amenințarea izbucnirii unor conflicte armate, piețele tradiționale de aprovizionare cu materie primă – asiatice și sud-americane au dezvoltat condiționări oportuniste, iar lanțurile de aprovizionare globale sunt perturbate major, din motive foarte variate, care merg de la scumpirea energiei până la modificări ale rutelor comerciale obișnuite din cauze de securitate.

Probabil că beneficiul cel mai important pe termen lung al unei companii care alege să pună în practică un model de afaceri circular (adică nu-și face doar o strategie, ci și un plan de acțiune)  va fi reducerea semnificativă a amprentei de carbon, prin folosirea de materie primă secundară (reciclată) și prin stabilizarea în proximitate a lanțului de aprovizionare. Pe termen lung, aceasta se traduce prin diminuarea cheltuielilor cu acoperirea emisiilor, care vor ajunge să fie taxate chiar și la IMM-uri.

Un alt beneficiu major este de tip competitiv, într-o piață în care digitalizarea și tehnologiile noi ajung să facă regulile jocului. O companie care înțelege că viitorul aparține celor care vând și cumpără servicii, mai degrabă decât bunuri, ajunge să-și dezvolte afacerile mai ușor decât o companie care rămâne ancorată în gândirea tradițională de tipul produc-consum-arunc. Modelul liniar devine anacronic pentru o parte din ce în ce mai mare de consumatori, care își doresc mai multă responsabilitate reală a producătorilor în privința activității acestora.

Evident că adoptarea unui model circular de business poate să îmbunătățească toate criteriile ESG pe care companiile sunt din ce în ce mai obligate să le măsoare și să le raporteze cu seriozitate, dacă vor să aibă acces la surse de finanțare și, până la urmă, la dezvoltarea afacerii. Impactul de mediu diminuat este pe placul investitorilor și al clienților, responsabilitatea socială față de angajați, parteneri și comunitatea locală este din ce în ce mai atent observată de către aceștia, iar structura de guvernanță corporativă trebuie să se adapteze la aceste realități.

Adoptarea și implementarea cu succes a unei strategii de economie circulară depinde de dimensiunea unei industrii sau a unei companii?

Nu cred că prima condiție a succesului este dimensiunea afacerii sau a industriei de care aceasta aparține – avem nenumărate exemple de afaceri mici care sunt circulare (ateliere de reparații, mici producători de decorațiuni interioare, producători de materiale de construcții ecologice, etc), dar și afaceri medii și mari care au ajuns la un grad foarte mare de circularitate (Fairphone, Patagonia) sau care sunt pe drumul cel bun (IKEA, CHEP).

Nu m-aș hazarda să spun că avem companii 100% circulare pentru că atingerea acestui deziderat devine cu atât mai dificilă cu cât dimensiunea companiei crește, însă cred că atingerea acestui grad de circularitate este posibilă.

Trebuie acceptată ideea că orice schimbare costă, iar investițiile necesare circularizării afacerii pot fi mari la început, însă aceasta nu ar trebui să fie o problemă – din discuțiile avute cu finanțatori privați am observat o mare deschidere pentru aceasta, dar și finanțările de stat, din ce în ce mai generoase, (PNRR, schema de minimis de la Ministerul Economiei și alte programe europene) reprezintă o componentă de luat în calcul. Până la urmă, un plan de afaceri bun va fi finanțat, așa că de ce să nu-l faci de la început circular, ca să te asiguri că din start pleci cu mai multe avantaje.

Sunt parteneriatele și colaborările intersectoriale un catalizator pentru economia circulară? Care este importanța lor în tranziția către un viitor sustenabil?

Unul dintre principiile de bază al economiei circulare este simbioza industrială – adică simplist spus, deșeul sau produsul secundar inferior valoric al unei industrii devine materie primă pentru o altă industrie, iar aici exemplele sunt uimitoare și uneori greu de apreciat.

Spre exempu, o mare fermă zootehnică generează deșeuri biologice care sunt utilizate în producerea biogazului (și a energiei electrice) de către un producător aflat în proximitate. Acesta nu produce doar energie (electrică și/sau termică) ci și compost, care rezultă din tratarea mecano-biologică cu digestie anaerobă a deșeurilor biologice amintite anterior. Acest compost se întoarce la ferma zootehnică și este folosit pentru îmbunătățirea ecologică a randamentului agricol pe terenurile pe care aceasta își cultivă hrana necesară animalelor. Acesta este un exmplu clar de buclă închisă, în care valoarea materiei prime nu se pierde, se conservă și chiar sporește pe anumite intervale.

Există colaborări intersectoriale între producătorii de textile și cei de mobilă sau de materiale de construcții sau între HORECA și industria combustibililor sintetici (uleiuri alimentare uzate).

În economia circulară, inovația prin ecodesign nu are limitări, iar aceste colaborări intersectoriale nu vor face decât să crească în număr și intensitate în anii următori, tocmai pentru că cercetarea și dezvoltarea de noi produse și servicii circulare se integrează perfect atât în dorința firească a companiilor de a face profit, cât și în cerința din ce în ce mai accentuată a consumatorilor pentru practici comerciale responsabile.

Limitarea resurselor și problemele climatice ne impun ca până în 2050 să trecem de la un model de consum de tipul „iei-produci-arunci” la o economie întru totul circulară. Care sunt sectoarele cheie ale economiei în care este nevoie de schimbări majore pentru trecerea la o economie circulară?

Sectoarele cheie care trebuie decarbonizate rapid sunt cel energetic (include clădiri, transporturi și industrii) resposabil pentru 73.2% din GES și cel agricol (include exploatarea terenurilor și pădurilor) – care este responsabil pentru 18.4 % din GES, la care se mai adaugă alte procese industriale – 5.2 % și deșeurile 3.2%, conform Climate Watch – the World Research Insititute (2020).

Care sunt industriile în care se aplică deja principiile circularității și ce modele de bune practici ai observat în România?

La nivel global, în absolut toate industriile se aplică principiile circularității (design pentru zero deșeuri, păstrarea resurselor în circulație pentru cât mai mult timp, regenerarea sistemelor naturale). În România suntem la început cu toate, avem un grad de circularitate al economiei de doar 1.4% față de Olanda care are 33.8%, media europeană fiind de 11.8%.

Până recent, la noi economia circulară era asociată în principal cu reciclarea, ceea ce nu este greșit, dar este total insuficient, reciclarea fiind doar o etapă, una dintre posibilitățile de a rezolva o problemă. La Coaliția pentru Economie Circulară, încercăm să aducem în atenția opiniei publice și alte teme importante, ecodesignul, repararea și reutilizarea produselor, noi modele de afaceri bazate pe conceptul de „product as a service” (adică utilizatorul nu trebuie neapărat să dețină un produs, ci să poată să plătească doar pentru uzul acestuia).

Aceste noi modele de afaceri sunt și o parte din răspunsul economic la schimbările sociale care se produc, de la migrația populațiilor, îmbătrânirea accelerată a multor societăți, până la schimbarea preferințelor consumatorilor, care înțeleg că a cumpăra, spre exemplu, un fierăstrău electric pentru un singur proiect de tip DIY este scump și ineficient, față de închirierea acestuia.

În România stăm bine la capacitățile de reciclare, care s-au dezvoltat mult (Green Group reciclează mai multe tipuri de deșeuri și a devenit cel mai important jucător central-european, AS Metal reciclează deșeurile de aluminiu și investește în permanență în noi tehnologii care să-i crească eficiența și să-i reducă amprenta de carbon, Taparo și Minet reciclează textile industriale producând noi materiale, etc).

În ceea ce privește repararea și reutilizarea EEE, și aici lucrurile încep să se miște, Klap și Flip dezvoltă aproape de la zero o piață civilizată și reglementată a vânzărilor second hand, TIN Factory remanufacturează cartușe de imprimantă la standardele de calitate ale unui produs original, iar retaileri mari cum sunt IKEA și Decathlon dezvoltă programe de take-back, reparații, punere la dispoziție de piese de schimb, troc și altele.

Avem inițiative și pentru reducerea risipei alimentare și implicit pentru reducerea generării de bio-deșeuri, cum ar fi BonApp, care are și o importantă componentă de agregare socială comunitară. În ansamblu există idei, oameni și companii care mișcă lucrurile, însă să nu uităm cifrele prezentate anterior, ca să fim realiști cu noi înșine.

Cum ar putea fi accelerată tranziția către o economie circulară în România?

Prin investiții, evident, și prin politici publice coerente, predictibile și pe termen lung. Strategia Naționala de Economie Circulară adoptată acum câteva luni de guvern, căreia îi va urma un plan de acțiune, va trebui pusă în practică pe termen lung, nu numai pentru că elementele sale constituie niște jaloane în PNRR, ci și pentru că doar așa ne asigurăm că devenim competitivi la nivel european.

Economia circulară este o economie a inovației, deci stimularea cercetării și dezvoltării, atât în mediul academic cât și în cel privat, plus revitalizarea institutelor de cercetare ale statului, ar trebui să fie o prioritate națională pentru a putea să fim independenți din punct de vedere al tuturor resurselor pe care le utilizăm.