La momentul actual există destul de multe companii în România care apelează la servicii de calcul de amprentă de carbon. Acest lucru vine în urma faptului că tot mai mulți consumatori și investitori iau în considerare în deciziile lor impactul asupra mediului și modalitățile de reducere ale acestuia pe care le aplică întreprinderile. Astfel, companiile resimt o presiune socială (și, odată cu directivele europene, și una legală) de a-și calcula și reduce amprenta de carbon, pentru a atrage clienți și investitori.

Acest lucru este și bun, și rău totodată. Pe de o parte, unele companii se simt motivate să ia acțiuni împotriva schimbărilor climatice, observând că există interes pentru acest lucru din partea stakeholderilor, însă pe de altă parte această presiune duce și la fenomenul de greenwashing, atunci când sustenabilitatea este tratată superficial și este văzută doar ca un mijloc, și nu ca un scop în sine.

Companiile care apelează la calcularea amprentei de carbon variază foarte mult, de la IMM-uri la companii cu mii de angajați, de la PR la retail, la sectorul industrial sau bancar ș.a.m.d. Companiile mari își calculează amprenta de multe ori din motive legale sau pentru că sunt presate de grupul de companii din care fac parte, însă atât companiile mari, cât și cele mici o văd ca pe un avantaj competitiv și trag mereu cu ochiul la vecinul din aceeași industrie, fie că e vorba de un vecin din România sau din altă țară. Studiile de știință comportamentală arată că acest spirit de competiție/comparație este cel mai eficient motor când vine vorba de a-i convinge pe oameni să acționeze împotriva schimbărilor climatice.

Majoritatea companiilor care apelează la aceste servicii sunt interesate de recomandări pentru a-și reduce amprenta, reducerea reprezentând finalitatea acestei evaluări. Astfel, sunt considerate soluții cum ar fi energiile regenerabile, reducerea consumului de energie și de materiale sau minimizarea numărului de călătorii cu avionul. În funcție de mărimea companiei, de bugetul alocat sustenabilității și de sectorul de activitate, reducerea este, evident, mai ușoară sau mai grea. Astfel, pentru o companie cu multe emisii în Scope 3, cauzate de produsele vândute, reducerea nu este tocmai simplă, ci vine cu multe bătăi de cap și schimbări de-a lungul lanțului valoric.

Pentru companiile mici, există o oportunitate de a „fura startul” și de a fi lideri în sustenabilitate, având în vedere că emisiile pot fi mai ușor de gestionat, redus și compensat în cazul unui număr mic de angajați și al unor operațiuni restrânse. Astfel, IMM-urile au oportunitatea de a păși în față și de a reprezenta opțiuni atrăgătoare pentru companiile care caută să-și reducă emisiile din Scope 3 sau să aibă un portofoliu de investiții cu o amprentă cât mai mică. Pentru început, având în vedere că IMM-urile au resurse financiare și de personal limitate, acestea pot începe prin sensibilizarea personalului cu privire la cauzele și efectele schimbărilor climatice, cât și prin contabilizarea consumului de combustibil, materiale și alte resurse, dintr-o logică a contabilizării carbonului (logică de care contabilitatea clasică nu ține întotdeauna cont, motiv pentru care reprezintă un ajutor insuficient când vine vorba de emisiile din Scope 3).

Până acum s-a văzut un trend crescător privind numărul companiilor care își calculează amprenta de carbon, iar acest lucru cu siguranță nu se va opri aici. Dacă la momentul actual calcularea emisiilor din Scope 3, de exemplu, este văzută drept ceva opțional, în anii ce urmează, cerințele de raportare din partea UE vor crește semnificativ numărul companiilor care vor calcula și raporta aceste emisii. Totodată, Taxonomia UE va crește numărul investițiilor în proiecte verzi, reducerea emisiilor putând fi atinsă simultan cu alinierea la cerințele taxonomice.

Multe companii însă încă văd sustenabilitatea dintr-o perspectivă cost-beneficiu – dacă penalizarea pentru necalcularea și nereducerea emisiilor este mai mică decât costurile pe care le implică calcularea și reducerea, atunci sustenabilitatea este văzută drept nerentabilă. Însă penalizările nu sunt atât de ușor cuantificabile, întrucât nu vor fi reprezentate doar de amenzi, ci și de efecte asupra imaginii publice și asupra atracției pe care o reprezintă compania pentru consumatori și pentru investitori, pentru care, așa cum am spus mai sus, impactul asupra mediului a început să joace un rol decisiv. Mai mult, faptul de a fi sau a nu fi sustenabil ar trebui văzut dincolo de o perspectivă a afacerilor, întrucât schimbările climatice ne afectează și ne vor afecta tuturor viața așa cum o cunoaștem, chiar dacă uităm asta în cumulul de distrageri în care ne trăim fiecare zi. Din această perspectivă, costurile sunt mult mai mari decât imaginea publică sau pierderea clienților, fiind vorba de dereglarea unui ecosistem întreg din care și noi facem parte.

Florentina Gavrilă este Consultant Sustenabilitate la compania de consultanță ECONOS, specializată pe domeniul analizei și modalităților de reducere a amprentei de carbon.