Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului privind raportarea de sustenabilitate a companiilor, cunoscută sub numele de Directiva privind Raportarea Corporativă de Sustenabilitate (CSRD), a fost transpusă, în data de 26 ianuarie, în legislația națională prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 85/2024 („OMF 85/2024”). 

Acest progres legislativ subliniază angajamentul României de a promova practicile de afaceri responsabile și a asigura integrarea considerațiilor ESG (mediu, sociale și de guvernanță) în procesele decizionale ale companiilor. Prin adoptarea Directivei, România nu numai că își întărește reziliența economică, ci promovează un viitor mai sustenabil și echitabil pentru întreaga comunitate.”, a menționat Răzvan Butucaru, Partner, Financial Services & Advisory Leader, Mazars în România. 

2025, primul an de raportare pentru companiile românești 

Observăm o extindere semnificativă a domeniului companiilor supuse obligațiilor de raportare, împreună cu o creștere considerabilă a cerințelor pe care acestea trebuie să le îndeplinească. Pentru a le oferi companiilor timpul necesar pentru pregătire, tranziția către noile cerințe de raportare se va realiza în mod treptat, în etape.

Totuși, există multe cerințe complexe, iar companiile ar trebui să înceapă să le implementeze cu prioritate.

Așadar, companiile care respectă în prezent standardele contabile OMF 1802/2014 sau OMF 2844/2016 urmează să înceapă prezentarea informațiilor referitoare la sustenabilitate în felul următor:

  • Raportare în anul 2025 (pentru anul financiar 2024)
  • Companiile de dimensiuni medii și mari, care sunt considerate de interes public și au înregistrat, în medie, peste 500 de angajați pe parcursul anului fiscal;
  • Companiile mamă de interes public din cadrul unui grup mare, care au înregistrat, în medie, peste 500 de angajați, pe bază consolidată, la data bilanțului.
  • Raportare în anul 2026 (pentru anul financiar 2025)
  • Companiile de dimensiuni medii și mari care nu sunt clasificate drept entități de interes public;
  • Companiile mamă ale unor grupuri mari, care nu sunt clasificate drept entități de interes public.
  • Raportare în anul 2027 (pentru anul financiar 2026)
  • Companiile listate pe piețele reglementate, care nu îndeplinesc criteriile de dimensiune pentru raportare în anii 2024 și 2025.
  • Raportare în anul 2029 (pentru anul financiar 2028)
  • Filialele sau subsidiarele românești ale companiilor mamă non-UE sunt obligate să publice informații despre compania mamă/grupul lor, conform cerințelor specifice de dimensiune. 

Obligațiile CSRD se aplică companiilor de dimensiuni medii și mari

Companiile sunt clasificate în funcție de îndeplinirea a cel puțin două dintre următoarele trei criterii, la data bilanțului:

  • Active totale: peste 17,5 milioane de lei (aproximativ 3,95 milioane de euro);
  • Cifra de afaceri netă: peste 35 milioane de lei (aproximativ 7,89 milioane de euro);
  • Numărul mediu de angajați pe parcursul anului financiar: 50.

Grupurile mari sunt caracterizate de companiile mamă și subsidiare care îndeplinesc cel puțin două dintre următoarele criterii la nivel consolidat, la data bilanțului companiei mamă:

  • Active de peste 105 milioane de lei (aproximativ 23,68 milioane de euro).
  • Vânzări care depășesc 210 milioane de lei (aproximativ 47,36 milioane de euro).
  • Numărul mediu de angajați pe parcursul anului financiar: peste 250.

Raportul de sustenabilitate va fi supus unui audit specific care va confirma exactitatea și fiabilitatea acestuia. Companiile nelistate care sunt parte a unui grup consolidat care raportează în Uniunea Europeană sau într-o țară terță ar putea fi exceptate de la raportarea individuală privind sustenabilitatea în România, dacă îndeplinesc anumite condiții. Implementarea cerințelor are impact nu numai în procesul de raportare, ci va presupune o analiză strategică și transformări la nivelul întregii companii.”, a menționat Laura Negrișoiu, Sustainability Director, Mazars în România.

Un efect pe care comunicatul celor de la Mazars nu îl precizează este că și companiile mici, IMM-urile, vor fi nevoite să urmeze regulile de sustenabilitate. Companiile mari sunt obligate să se uite pe tot lanțul valoric atunci când raportează CSRD, iar cele care nu respectă regulile de sustenabilitate vor trage în jos scorul companiilor mari. Drept urmare, corporațiile vor cere furnizorilor de produse sau servicii să respecte regulile de sustenabilitate chiar dacă nu sunt obligate prin lege. În caz contrar, nu le vor mai contracta serviciile sau cumpăra produsele.