Fuziunea nucleară, spune Stephen Hawking, ar putea „oferi o sursă inepuizabilă de energie, fără poluare sau încălzire globală”. Promisiunile tehnologiei sunt multe, dar cum ar afecta sosirea fuziunii comerciale designul sistemului nostru energetic? Primul lucru de remarcat este că, în timp ce combustibilul (hidrogenul) va fi liber, instalația în sine nu va fi. Indiferent de tehnologia care ajunge mai întâi pe piață – centralizată precum proiectul ITER sau descentralizată precum cele pe care Lockheed Martin sau General Fusion le urmăresc – fuziunea comercială va fi o afacere cu costuri operaționale reduse. În acest sens, seamănă cu o centrală tipică de energie regenerabilă de astăzi, se arată într-un articol al World Economic Forum.
Cu toate acestea, instalația de energie de fuziune nucleară va fi limitată în capacitatea sa de a modula puterea de ieșire. Acest lucru se datorează fizicii fuziunii, care necesită ca plasma să fie menținută fierbinte și închisă în condiții stabile pentru ca fuziunea să fie pozitivă la energie netă.
Prin urmare, energia de fuziune nucleară ar produce energie în mod constant, făcând-o un concurent direct al cărbunelui, nuclearului și, într-o măsură mai mică, gazului – ultima poate fi încă necesară pentru echilibrarea sarcinii în zonele în care stocarea energiei la scară de utilitate nu este încă desfășurat pe scară largă.
Tendințele actuale de creștere a producției distribuite și reducerea costurilor la sursele regenerabile sugerează, de asemenea, că rețeaua în care se va conecta prima centrală comercială de fuziune va fi foarte diferită de cea pe care o avem astăzi. Acest lucru, la rândul său, ar putea afecta capacitatea unei anumite tehnologii de fuziune de a capta cota de piață. O centrală de 500 MW de tip ITER, de exemplu, ar putea înlocui cu ușurință o centrală pe cărbune sau nucleară, dar poate avea dificultăți să se extindă în continuare în sistemele care au favorizat un model distribuit pentru rețeaua lor electrică. În mod similar, unitățile descentralizate din gama de 100 MW ar putea să nu fie neapărat capabile să capteze toate piețele de energie electrică la început, în parte pentru că operarea unei centrale de fuziune necesită acces la o forță de muncă înalt calificată.
Un segment de unități mici de fuziune care ar putea intra mai ușor este producția de căldură pentru aplicații industriale. „Există câteva posibilități interesante acolo, mai ales la începutul ciclului de adopție, deoarece utilitățile din întreaga lume tind să fie foarte reglementate și să nu aibă riscuri de a nu fi nici măcar primii care adoptă”, spune Michael Delage, vicepreședinte pentru tehnologie și corporație. strategie la General Fusion.
În ceea ce privește sursele regenerabile, energia de fuziune nucleară ar putea deveni, în timp, o alternativă la centralele solare sau eoliene pe scară largă, deoarece necesită mai puțină suprafață de teren și poate fi amplasată oriunde.
Desigur, nimeni nu știe cu adevărat când energia de fuziune nucleară va deveni comercială: cea mai optimistă speranță pentru un prim prototip comercial este peste zece ani; cei mai mulți se așteaptă că va dura mult mai mult, unii se îndoiesc că se va întâmpla vreodată.
Dar nu există nicio barieră conceptuală în calea realizării acestuia: procesul este unul standard în universul nostru și unul pe care am reușit să-l recreăm pe Pământ – chiar dacă doar pentru scurt timp și cu mai multă energie înăuntru decât în afară. Căutarea, prin urmare, este una tehnologică și strategii se gândesc deja la ce piețe ar putea captura mai întâi.
