WWF România – Fondul Mondial pentru Natură, împreună cu Institutul Norvegian pentru Cercetarea Naturii (NINA), lansează Establishing a national pollinator action plan for Romania, un raport de cercetare cu cele mai recente și solide date științifice ce arată debutul crizei insectelor polenizatoare. Împreună cu schimbările climatice, acestea sunt semnele unei potențiale catastrofe ecologice, sociale, economice.

Pierderea polenizatorilor sălbatici este un motiv serios de îngrijorare, spun cercetătorii, deoarece polenizarea făcută de insecte joacă un rol important în structura și funcționarea multor ecosisteme din lume. Acest rol include, dar nu se limitează, la creșterea producției agricole a unei părți substanțiale din culturile utilizate în producția mondială de alimente.

Raportul este realizat de o echipă de cercetători din cadrul Institutului Norvegian pentru Cercetarea Naturii și oferă o perspectivă de ansamblu asupra situației insectelor polenizatoare din România și din Europa, identifică principalele cauze ale declinului acestor specii și măsurile de conservare a polenizatorilor luate în Uniunea Europeană, cât și recomandări pentru a stabili un plan național de conservare.

 

Starea alarmantă a polenizatorilor în UE și în România

Lista Roșie Europeană a Albinelor arată că 37% dintre speciile de albine au populații în declin, dintre care 9,1% sunt amenințate cu dispariția, iar alte 5,4% dintre speciile de albine sunt considerate aproape de a se califica pentru o categorie amenințată în viitorul apropiat.

România nu are o listă roșie proprie pentru albine, dar Lista Roșie IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale) include evaluarea pentru 630 de specii de albine ale căror zone de distribuție includ și teritoriul României. Dintre aceste 630 de specii, o specie este listată ca fiind în pericol critic de dispariție, 18 specii sunt în pericol de dispariție, 12 specii sunt vulnerabile, 20 de specii sunt aproape amenințate.

În cazul fluturilor, 27% din speciile de fluturi sunt considerate amenințate în cele 24 de țări ale UE care au liste roșii naționale. Un indicator european al fluturilor de pajiști din 16 țări (inclusiv România) arată un declin de 39% al fluturilor de pajiști din 1990 încoace. Conform Listei Roșii Europene a fluturilor, România găzduiește 41% din toate speciile de fluturi din Europa, iar 6% dintre speciile de fluturi cu distribuții care includ țara noastră sunt considerate amenințate la nivel european.

Pe lângă albine și fluturi, și alte insecte polenizatoare se confruntă cu declinul: 27% din speciile de sirfide prezintă un risc ridicat de dispariție în viitorul apropiat.

 

Ce cauzează declinul polenizatorilor

Populațiile de insecte polenizatoare sunt în scădere din cauza unei interacțiuni complexe între factori precum lipsa surselor de hrană, boli, pesticidele, dispersia și interacțiunile dintre specii, la o scară ce variază de la gene la ecosisteme. Potrivit cercetătorilor, majoritatea acestor factori sunt rezultatul activităților umane.

Agricultura arabilă intensivă, caracterizată prin monoculturi (ex. cereale) pe suprafețe mari sau rotația culturilor insuficientă, intensificarea creșterii animalelor care pășunează, utilizarea pesticidelor și a erbicidelor sunt acțiuni directe prin care omul contribuie la declinul polenizatorilor. Indirect, prin schimbările climatice, tot activitățile umane sunt cele care joacă un rol major în distribuția speciilor – atât a insectelor polenizatoare, cât și a vegetației cu flori – sursa de hrană a acestora. Conform prognozelor realizate de cercetători, majoritatea speciilor va înregistra scăderi moderate sau puternice ale dimensiunii zonelor adecvate din punct de vedere climatic până în 2050 și există o mare probabilitate ca speciile afectate să dispară în următorul secol.

 

Ce poate să facă România pentru a conserva polenizatorii

Cercetarea recomandă adoptarea unei strategii naționale privind polenizatorii, cu obiective concrete asociate măsurilor pe care își propune să le pună în aplicare și un plan de monitorizare și evaluare a progreselor înregistrate. O astfel de strategie ar trebui să fie construită în jurul a trei obiective principale, inspirate din Noul Pact pentru Polenizatori al UE (2023), și anume, îmbunătățirea cunoștințelor despre declinul polenizatorilor și facilitarea schimbului de informații, implementarea de măsuri pentru a aborda cauzele declinului și implicarea societății.

Autorii raportului subliniază și că România are o relație tensionată cu utilizarea pesticidelor și, în special, cu neonicotinoidele, ce pot afecta activitatea neurologică a insectelor polenizatoare. În februarie 2020, Comisia a transmis Lituaniei și României să nu mai acorde autorizații pentru acele utilizări de neonicotinoide în care Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a identificat alternative disponibile (ex. rapița). Luând în considerare și decizia Curții de Justiție din ianuarie 2023, în care a clarificat ilegalitatea acordării de derogări pentru folosirea neonicotinoidelor, elementele strategiei pentru polenizatori ar putea lua în considerare această situație drept context pentru acțiuni specifice.

”Insectele polenizatoare sunt expuse la mai multe amenințări grave și este extrem de important ca țări precum România să dezvolte și să implementeze strategii naționale pentru a aborda această problemă. Există mai multe lucruri ce pot fi făcute pentru a face viața mai ușoară pentru polenizatori. Multe dintre aceste măsuri trebuie să se întâmple la nivel național și regional, de exemplu, prin schimbări de politici care pot opri pierderea habitatelor lor sau pot reduce daunele cauzate de pesticidele folosite în agricultură. Dar grupurile și cetățenii pot, de asemenea, să ajute, de exemplu prin plantarea în grădinile proprii a unor plante prietenoase cu insectele. Habitatul ideal conține o mare varietate de plante cu flori native. Permițând ca aceste plante să crească în fâșii de-a lungul câmpurilor, curților, în parcuri și pe marginea drumurilor, se poate contribui în mod important la conservarea acestor specii extrem de importante”, spune Erik Stange, coautor al raportului.