Directiva (UE) 2022/2464 A Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi , cunoscută ca „CSRD” („Corporate Sustainability Reporting Directive”), a apărut în contextul necesității creșterii importanței ce trebuie acordate responsabilității sociale a întreprinderilor, evidențiată și în rapoarte ale Comisiei Europene. Acestea au adus dovezi detaliate că multe întreprinderi nu prezintă informații semnificative cu privire la toate subiectele majore legate de durabilitate, inclusiv informații legate de climă, emisiile de gaze cu efect de seră și factorii care afectează biodiversitatea.
Directiva CSRD a venit să dezvolte obligațiile de raportare „nefinanciară” existente deja în legislație în baza Directivei 2014/95/UE („NFRD” – „Non-Financial Reporting Directive”). Astfel, Directiva CSRD are ca obiectiv principal revizuirea cerințelor europene cu privire la raportarea nefinanciară, ca urmare a deficiențelor constatate de către serviciile CE sub aspectul acestui tip de raportare, în special în ceea ce privește comparabilitatea/standardizarea, cantitatea, calitatea și relevanța informațiilor raportate de companii.
Directiva amendează patru acte normative europene, și anume: Directiva contabilă 2013/34/EU; două acte din domeniul auditului statutar, respectiv Directiva 2006/43/CE și Regulamentul referitor la auditul entităților de interes public, și Directiva 2004/109/CE (Directiva Transparență).
Ca orizont de timp, statele membre trebuie să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma noilor prevederi până la 6 iulie 2024.
Directiva CSRD aduce o serie de schimbări și dezvoltări care să contribuie la o raportare îmbunătățită a informațiilor de durabilitate.
Ca principale noutăți, se identifică următoarele:
extinderea treptată a ariei de aplicabilitate a entităților obligate să raporteze, astfel încât, începând cu 1 ianuarie 2026, vor fi vizate și IMM-urile cotate;
introducerea abordării de „dublă materialitate”, în sensul că raportarea se va referi nu numai la informații „în măsura în care acestea sunt necesare pentru înțelegerea dezvoltării, performanței și poziției întreprinderii”, ci și cu privire la informațiile necesare pentru înțelegerea impactului activităților întreprinderii asupra aspectelor de mediu, sociale și de personal, a respectării drepturilor omului, a combaterii corupției și a dării de mită;
standardizare sporită a raportării, cu impact pozitiv asupra comparabilității și analizării informațiilor prezentate, ceea ce se va realiza prin utilizarea unor standarde obligatorii de raportare, adoptate sub formă de regulamente europene;
creșterea încrederii în informațiile de durabilitate raportate de companii, prin introducerea obligației de asigurare a raportării de durabilitate (care va fi realizată de auditorii statutari).
Evident că cerințele noii Directive vor aduce și provocări, costuri și dificultăți la nivelul companiilor vizate, în special pentru cele care vor fi supuse pentru prima dată unor astfel de obligații de raportare. Implementarea cu succes a noilor cerințe impune o nouă viziune din partea entităților raportoare, în ceea ce privește importanța acordată naturii informațiilor raportate.
La nivel național, Directiva CSRD se află în curs de analizare, prevederile acesteia urmând să fie transpuse în acte normative emise de toate autoritățile cu atribuții de reglementare în diferitele domenii de activitate – Ministerul Finanțelor, Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Alexandra Lazăr Director, Direcţia de legislaţie şi reglementări contabile în cadrul Ministerului Finanțelor
