Potrivit studiului “Transforming A Billion Lives: The Job Creation Potential from a Green Power Transition in the Energy Poor World,” investițiile în distribuția de sisteme de energie regenerabilă ar putea contribui la eradicarea sărăciei energetice și are potențialul de a crea doar în Africa și Asia, până în anul 2030, 25 de milioane de locuri de muncă directe în sectorul energetic. În plus, ar contribui la reducerea cu 4 miliarde de tone a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Prin comparație, investițiile în combustibili fosili, derulate pe aceeași perioadă, ar putea crea mai puțin de 500.000 de locuri de muncă directe, majoritatea dintre acestea fiind temporare. Raportul mai arată totodată că acest lucru s-ar putea realiza cu o investiție anuală de 130 de miliarde de dolari în acest sector. Studiul a fost realizat de The Rockefeller Foundation în anul 2021, în parteneriat cu Catalyst Off-Grid Advisors și revizuit de Fundația IKEA, International Renewable Energy Agency, International Solar Alliance și Sustainable Energy for All.

În prezent, la nivel mondial aproape jumătate din populația globului – 3,6 miliarde de oameni – sunt afectați de sărăcia energetică, respectiv fie nu au acces la electricitate, fie au acces scăzut. Majoritatea acestora trăiesc în Africa și Asia. Iar fenomenul nu este unul limitat. Datele Observatorului European pentru Sărăcie Energetică arată că între 50 și 125 de milioane de cetățeni din Uniunea Europeană se confruntă cu sărăcia energetică. În același timp, progresele tehnologice din ultimul deceniu au făcut din energia regenerabilă una dintre cele mai ieftine opțiuni de electricitate pentru mai mult de două treimi din populația globului.

În esență, sărăcia energetică presupune, cumulat ca gospodăriile să aloce pentru plata facturilor la energie o parte semnificativă din venit, în timp ce se confruntă cu dificultăți în satisfacerea nevoilor de bază în materie de energie. Acestea trebuie să aleagă între economii severe la consumul de energie – ceea ce diminuează comfortul termic și calitatea generală a vieții – și să achite mai întâi facturile la energie în detrimentul alocării de venituri pentru alimente sau sănătate. Cu toate că nu există o definiție comună a sărăciei energetică în spațiul european, majoritatea statelor membre UE admit dimensiunea socio-economică și impactul negativ al sărăciei energetice – de la probleme grave de sănătate și izolare socială, până la probleme prasante legate de mediu, generate de utilizarea de combustibili de slabă calitate care poluează masiv.

Sărăcia energetică vizează atât accesul la energie cât și la surse de asigurare a căldurii și este direct legat de consumul de energie (nivelul și tipul său), distribuție și generare (tipul de sursă de energie folosit). Sursa incapacității de a satisface nevoile de bază în materie de energie vine din mai multe direcții: dezvoltarea insuficientă a infrastructurii energerice, caracteristicile locuințelor (gradul de izolare termică, electrocasnice de generație veche, cu un consum ridicat de energie, etc), un grad scăzut de conștientizare privind sursele de energie regenerabilă.

Un parteneriat de miliarde

La începutul anului 2021, The Rockefeller Foundation și Fundația IKEA au anunțat un parteneriat în valoare de 1 miliard de dolari, pentru a pune bazele unei alianțe globale menite să combată schimbările climatice și sărăcia energetică. Colaborarea marchează cea mai mare inițiativă filantropică menită să scaleze accesul la energie regenerabilă, ca pas important spre tranziția către un acces echitabil la surse de energie. “Accesul la energie transformă fiecare latură a vieții, iar accesul la surse sigure de energie reprezintă un prim pas în sprijinirea comunităților vulnerabile în demersul de a depăși pragul de sărăcie. Soluțiile pentru accesul descentralizat la energie regenerabilă reprezintă în mod particular un motor puternic de creștere economic, prin crearea de locuri de muncă și oportunități pe piața forței de muncă pentru femei și fete”, spune Damilola Ogunbiyi, CEO și reprezentant special al Secretarului General al Națiunilor Unite pentru Energie Sustenabilă pentru Toți, și co-președinte al UN-Energy.

Ce se întâmplă în România….

La ora actuală, peste o treime din gospodăriile din România cheltuiesc mai mult de 10% din venituri pe facturile la energie, conform datelor prezentate de preşedintele Centrului pentru Studiul Democraţiei (CSD), George Jiglău, în cadrul unei dezbateri organizate recent. Acest indicator este în creştere de la 33% în 2021, acum la 37,3% în prezent. Statistica prezentată relevă şi faptul că aproape un sfert dintre gospodării ajung sub pragul de sărăcie după ce îşi achită factura la energie. Acest indicator a evoluat de 7,8% în 2019, la 10,5% în anii 2020 și 2021, ajungând în prezent la 21%.

…dar și în Germania, Ungaria și Polonia 

Germania nu are o definiție legală a sărăciei energetice și aceasta nu este acoperită în statisticile oficiale. Totuși, în această țară, sărăcia în general a fost în creștere în ultimii ani. În 2017, aproximativ 19,7% dintre oameni erau afectați de sărăcie sau excluziune socială (potrivit datelor din 2019 ale Statistisches Bundesamt, 2019). În funcție de metodele de măsurare, studiile estimează că între 5 și 23% din populația Germaniei este afectată de sărăcie energetică (Heindl 2013; Schaffrin & Schmidt-Catran 2017). Creșterea puternică a prețurilor la electricitate între 2010 și 2018 a afectat multe gospodării cu venituri mici, ceea ce a dus și la o dezbatere publică asupra posibilelor dezavantaje sociale ale tranziției energetice (Energiewende). Creșterea prețurilor la electricitate, încălzire și locuire – în special în zonele cu densitate mare a populației – agravează și mai mult situația tensionată a gospodăriilor cu venituri mici. În 2017, mai mult de 340.000 de clienți de energie electrică au fost deconectați de la rețelele de electricitate deoarece nu și-au plătit facturile. Mai mult, în 2019, gospodăriile germane au plătit cele mai mari prețuri nominale la electricitate din toată Europa. Este clar însă, că pentru a atinge obiectivele climatice, este nevoie urgentă de eforturi pentru a adopta și implementa politici energetice conștiente de aspectele sociale la nivel federal, de stat și local.

Ungaria are unul dintre cele mai ridicate niveluri de sărăcie energetică din UE. O gospodărie maghiară medie cheltuie aproximativ 14-18% din venitul total pe cheltuieli legate de energie. Cele mai afectate regiuni sunt zonele rurale din nord-estul și sud-vestul țării.

Conform rezultatelor cercetărilor realizate de Energiaklub, 21% dintre gospodării sunt amenințate de sărăcia energetică, ceea ce reprezintă aproximativ 800.000 de locuințe la nivel național. În general, familiile care pot fi numite gospodării sărace energetic locuiesc în mediul rural, în case individuale. Aceste case au o suprafață de încălzire relativ mare, însă izolarea clădirii este ineficientă, iar aparatele de încălzire sunt în mare parte învechite.

Obstacolele legale și lipsa bunelor practici creează o piedică semnificativă în atenuarea sărăciei energetice în Ungaria. De ani de zile nu a existat niciun sprijin semnificativ pentru renovarea locuințelor, nici la nivel național, nici la nivel local. În plus, lipsa capacităților și resurselor municipalităților împiedică abordarea problemei.

Problema sărăciei energetice afectează aproximativ 12% dintre locuitorii Poloniei, iar scara acesteia este disproporționată în raport cu scara sărăciei veniturilor – aproape 6% dintre polonezi sunt săraci energetic, dar nu și săraci din punct de vedere al veniturilor. Grupurile care suferă cel mai mult de sărăcie energetică sunt persoanele care locuiesc la țară și în orașele mici, familiile tinere la primul loc de muncă (sau fără loc de muncă), rezidenții din zonele urbane cu sărăcie ridicată și persoanele în vârstă și cu dizabilități. Primul grup reprezintă două treimi din totalul celor săraci energetic, în timp ce ultimul reprezintă un sfert din total.

Vulnerabilitatea la sărăcia energetică depinde, de asemenea, în mare măsură de regiune. Scara fenomenului variază între 6% și 18% în diferitele districte. Problema costurilor energetice prea mari în comparație cu veniturile disponibile este deosebit de vizibilă în Polonia de Est, în timp ce problema locuințelor insuficient încălzite este mai pronunțată în regiunile vestice ale țării.