În ultimii ani, experții Energy Policy Group (EPG) au participat la consultările organizate de Ministerul Energiei privind acest document cu o deosebită importanță strategică și au comunicat necesitatea unei serii de ajustări, astfel încât planul să fie aliniat obiectivelor europene cât și altor strategii relevante ale României. Versiunea actualizată a PNIESC propune ținte mai ambițioase pentru creșterea ponderii energiei regenerabile până în 2030, reflectând o mai mare determinare în direcția decarbonizării economiei și a sectorului energetic.

Cu toate acestea, versiunea finală a Planului prezintă încă unele ambiguități ce vor necesita clarificări prin strategii viitoare. Printre prioritățile menționate de experții EPG se regăsesc dezvoltarea producției de hidrogen regenerabil, extinderea infrastructurii de transport și stocare, cât și dezvoltarea infrastructurii necesare pentru captarea și stocarea carbonului. Ministerul Energiei are responsabilitatea de a aborda aceste aspecte esențiale pentru a asigura României un cadru complet și durabil în tranziția către o economie cu zero emisii nete.

Radu Dudău – EPG Co-founder & President, a declarat: 

„Noul PNIESC, publicat de Ministerul Energiei, în formă actualizată, în octombrie 2024, reprezintă un remarcabil pas înainte în asumarea de către Guvernul României a unor ținte mai ambițioase în tranziția către un sistem energetic eficient, rezilient și cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră.  

Printre elementele notabile de progres se numără ținta pentru surse regenerabile de energie de 38,4% în 2030 din consumul total final de energie la nivel național (față de doar 30,7% în planul din 2021); stabilirea unui obiectiv de reducere a emisiilor din sectoarele guvernate de ESR (Effort Sharing Regulation, adică transporturi, clădiri, agricultură, mică industrie și deșeuri) de -12,7% până în 2030 (față de ținta precedentă de doar -2%, stabilită în 2018); și asumarea unui obiectiv de decarbonizare a economiei mai ambițios decât în Strategia pe termen lung de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (STL): 96% în 2040 și 105% în 2050 față de nivelul de emisii al anului 1990. 

Astfel, alături de STL și de recent-publicata Strategie Energetică Națională, PNIESC articulează un parcurs mai ambițios și mai coerent al sectorului energetic românesc, mai bine aliniat la comandamentele Pactului Verde European. Pe de altă parte, o serie de politici și măsuri pentru realizarea obiectivelor PNIESC sunt încă lipsite de substanța necesară, astfel că Planul rămâne, parțial, un document de intenții a căror realizare va trebui să fie determinată pe parcurs.”

Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy: 

„Noua versiune a PNIESC este considerabil mai ambițioasă decât varianta inițială din  2023, vizând o reducere a emisiilor cu 96% până în 2040 și atingerea de emisii nete negative în 2050, în principal prin intermediul rezervoarelor naturale de carbon, precum pădurile. În ciuda ambițiilor crescute, dependența PNIESC de absorbțiile naturale de carbon are limite, mai ales fiindcă este bazată pe o revizuire a modului de raportare, mai degrabă decât pe o dezvoltare sporită a absorbțiilor. În plus, incertitudinile legate de impactul schimbărilor climatice asupra potențialului de absorbție al pădurilor nu sunt neglijabile. 

Pe de altă parte, PNIESC intensifică măsurile de decarbonizare pe termen scurt, stabilind obiective ambițioase pentru clădiri, industrie și transporturi. Se propun mai multe măsuri de sprijin financiar, inclusiv extinderea achizițiilor publice ecologice, stimulente pentru decarbonizarea industriei și angajamente pentru noi strategii de gestionare a carbonului. Sunt incluse măsuri specifice pentru atenuarea sărăciei energetice, ceea ce face ca planul să fie mai robust în ceea ce privește sprijinirea unei tranziții echitabile din punct de vedere social. Cu toate acestea, persistă discrepanțe substanțiale, în special în ceea ce privește obiectivele sectoriale specifice, infrastructura pentru captarea carbonului și planurile detaliate pentru hidrogenul regenerabil. 

În ansamblu, PNIESC consolidează planificarea în domeniul climei, însă rămân lacune critice în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii, prioritizarea resurselor regenerabile și planurile socioeconomice pe termen lung. Atingerea reducerii de 96% până în 2040 va necesita investiții substanțiale, planificare strategică și acțiuni imediate pentru a consolida aceste obiective ambițioase, domenii în care Planul ar fi putut oferi orientări mai clare. “

Alina Arsani – EPG Head of Energy Systems:

„Varianta finală a PNIESC aduce îmbunătățiri notabile față de versiunea inițială din 2023. Pe lângă ținte mai ambițioase pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea capacităților instalate din surse regenerabile de energie (SRE) pentru 2050 la 33,3 GW energie solară și 21,3 GW energie eoliană față de 30,5 GW, respectiv 16 GW în varianta anterioară a planului, remarcăm și creșterea capacităților de stocare a energiei până la 1,2 GW pentru 2030 și 2,0 GW pentru 2035. Acestea din urmă sunt esențiale pentru facilitarea integrării SRE și implicit deciziile de investiții.   

Cu toate acestea, au rămas anumite aspecte care necesită clarificări și ajustări, precum necesitatea unui plan concret privind utilizarea gazului natural până în 2040, respectiv 2050, care să ofere mai multe informații despre tranziția către hidrogen, precum capacitățile instalate din SRE necesare producerii de hidrogen regenerabil, infrastructura de transport și stocare, importurile și exporturile și, nu în ultimul rând, integrarea biometanului în rețelele existente. În plus, sectorul energetic ar trebui să vizeze o țintă mai ambițioasă pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Conform analizelor EPG, decarbonizarea sectorului energetic este posibilă în anul 2040 într-un scenariu în care capacitatea instalată din SRE este mai ambițioasă, corelată cu capacități semnificative de stocare a energiei electrice. 

Salutăm creșterea obiectivelor privind vehiculele electrice și plug-in; totuși, este nevoie și de un cadru mai ambițios privind stimularea achiziției de autoturisme electrice și plug-in și descurajarea achiziției de autoturisme cu ardere internă second-hand. Apreciem și menționarea Legii privind energia eoliană offshore în document, alături de ținta pentru primele capacități instalate în anul 2032. Totuși, considerăm că ar trebui evidențiată mai clar diferența dintre energia eoliană offshore și onshore, având în vedere diferențele semnificative de factori de capacitate și costuri între cele două tehnologii.”