Material de opinie de Mihnea Cătuți, Head of Research, EPG

În 2024 România ar trebui să își regândească modelul de dezvoltare economică printr-o reorientare către tehnologiile viitorului și tranziția către o economie cu emisii reduse de gaze cu efect de seră. Pentru aceasta este necesară reorientarea priorităților naționale către o economie bazată pe utilizarea surselor de energie curată, dezvoltarea infrastructurii energetice, atragerea lanțurilor valorice pentru tehnologiile verzi și susținerea capacității de cercetare și inovare pentru crearea de locuri de muncă bine plătite, care să poată răspunde provocărilor următoarelor decenii.

Dezvoltarea economică accelerată a României începând cu anii 2000 reprezintă un adevărat miracol. România a intrat în anul 2024 cu o economie de opt ori mai mare comparativ cu primul an de după căderea comunismului. Alături de alte state est-europene, economia României rămâne printre cele mai industrializate din Europa, prin prisma ponderii sectorului industrial în valoarea adăugată a întregii economii și a numărului angajaților. În plină relansare globală a politicii industriale intervenționiste, România are premisele de dezvoltare economică pentru a deveni un adevărat motor regional de creștere. Având la dispoziție resurse financiare și fiscale limitate, acestea trebuie atent distribuite către noile tehnologii verzi pe baza identificării avantajelor competitive ale țării, fără a pica în capcana supra-subvenționării unor industrii ineficiente. Dar acest lucru nu poate fi realizat decât printr-o schimbare fundamentală a obiectivelor naționale.

Având în vedere tendințele europene și globale, accelerarea acțiunilor climatice și politicile industriale verzi ar trebui să devină noul motor de dezvoltare economică, contribuind la crearea de locuri de muncă bine plătite prin susținerea unor noi ecosisteme de inovare și producție. O astfel de viziune s-ar distinge de actualele abordări reactive, de rezolvare urgentă a problemelor acute. Consecințele inacțiunii de azi pot duce la o economie europeană cu două viteze, în care industria românească nu va mai fi competitivă.

Dacă mizăm pe un regres la nivel politic al obiectivelor climatice europene, o facem în zadar. În ciuda unor presiuni uriașe, ambițiile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră au fost sporite în timpul crizei energetice și nu încetinite, așa cum au sperat mulți decidenți români. Obiectivele de securitate energetică, atenuare a schimbărilor climatice și asigurare a prețurilor mici ale energiei sunt acum aliniate și vor fi atinse prin dezvoltarea surselor de energie curată, în special regenerabilă, și prin măsurile de eficiență energetică. Rețeta viitorului este simpla: un consum mai mic de energie ieftină și curată, preponderent electrică.

România deține un bun potențial de energie solară și eoliană, inclusiv offshore în Marea Neagră. Cu toate acestea, în ultimii 15 ani abordarea a fost oscilantă între una din cele mai generoase scheme de sprijin din Europa care a permis dezvoltarea unor proiecte impresionante, la nerezolvarea unor bariere administrative și politice care au dus la înghețarea marilor investiții.

Pe lângă investiții în noi capacități de producție, un pilon esențial este cel al dezvoltării și modernizării infrastructurii de transport și distribuție a energiei electrice pentru a susține o economie în care mai mult de doua treimi din consumul energetic al tuturor activităților economice o să se bazeze pe energie electrică, dublu față de prezent. Acest lucru se va realiza în principal prin înlocuirea autovehiculelor cu motor cu combustie internă cu cele electrice și prin instalarea pompelor de căldură pentru înlocuirea utilizării combustibililor fosili pentru încălzirea clădirilor și pentru producerea căldurii industriale, acolo unde este posibil.

Esențiale pentru competitivitatea viitoarei economii românești mai sunt dezvoltarea infrastructurii pentru transportul și stocarea energiei electrice, hidrogenului, și dioxidului de carbon, fără de care nu poate fi eliminată amprenta de carbon. Atingerea tuturor acestor obiective necesită o capacitate mai bună pentru planificare integrată și implementare, dar și voință politică pentru schimbarea actualelor abordări și convingeri.

2024 este un an de răscruce – fie continuăm frânarea propriului progres, fie privim îndrăzneț către viitor. Contextul geopolitic și slaba dezvoltare economică nu ne-au permis să fim participanți de frunte la precedentele revoluții tehnologice și industriale. Am putea spune că ne-a lipsit șansa. Acum o avem, dar riscăm să ratăm o nouă revoluție, pentru că de această data ne lipsește viziunea.

Mihnea Cătuți este Head of Research la EPC și din această poziție coordonează activitățile de cercetare strategică ale organizației. Are expertiză în domeniul politicilor europene de energie și climă în Sud-Estul Europei. Totodată, Mihnea este Asociat în cadrul Programului E3G Clean Economy, contribuind la eforturile de decarbonare ale sectorului industrial.