România a făcut un pas important, deși întârziat, în dezvoltarea energiei eoliene offshore în Marea Neagră. Ministerul Energiei a publicat, pe 23 iulie 2026, spre consultare, lista perimetrelor destinate viitoarelor parcuri eoliene offshore. Energy Policy Group (EPG) aduce recomandări astfel încât capacitatea anunțată, de peste 11 GW, să nu rămână doar un deziderat pe hârtie, după cum arată o analiză realizată de Mihai Constantin, Senior Researcher la EPG, și Alina Arsani, Head of Energy Systems la EPG.

Cele 6 perimetre vor fi licitate în trei etape:

• Faza 1 (zonele 1–3), însumând aproximativ 3,1 GW
• Faza 2 (zonele 4–5), însumând aproximativ 2,4 GW
• Faza 3 (zona 6), până la 6 GW.

Depășirea pragului de 11 GW este un semnal încurajator, însă acesta trebuie asumat explicit în legislație, sau cel puțin în documentele strategice, alături de un calendar ferm de implementare. Astfel, investitorii ar dispune de predictibilitatea necesară fundamentării deciziilor de investiții.

Sectorul eolian offshore poate avea un efect de multiplicare semnificativ la nivelul economiei. O analiză EPG din 2023 arată că o capacitate instalată de 3 GW de energie eoliană offshore ar putea genera până la 22.000 de locuri de muncă echivalente cu normă întreagă, dintre care peste 15.000 în economia națională. Acest potențial benefic în piața muncii se poate materializa dacă România preia o parte din producția de componente.

Avem șansa să construim o bază industrială reală în jurul energiei eoliene offshore. Însă această oportunitate, la fel ca energia însăși, depinde de infrastructura necesară pentru a o susține: rețeaua de transport de energie electrică și Portul Constanța.

Mihai Constantin, autorul principal al analizei, trasează o serie de recomandări pentru dezvoltarea energiei eoliene offshore în România. „Procesul de selecție a celor șase perimetre eoliene offshore trebuie să devină mai transparent și mai incluziv, fiind nevoie de o comunicare clară asupra stadiului legislației secundare față de investitori, societatea civilă și mediul academic. Este necesară și o perioadă de consultare publică mai lungă decât minimul legal pentru astfel de decizii de miliarde de euro, cu implicații asupra mediului, economiei și securității naționale. De asemenea, studiul tehnic care a stat la baza selecției trebuie publicat integral, nu doar concluziile. Pe termen lung, dezvoltarea infrastructurii de transport ar trebui gândită regional, eventual prin concepte scalabile precum insulele energetice, care pot susține atât prima fază, cât și integrarea fazelor 2 și 3. Ca valoarea adăugată anunțată — între 16 și 27 de miliarde de euro — să se transforme într-o bază industrială reală, România ar putea lua în calcul acorduri sectoriale similare celor din Regatul Unit sau Polonia.”

Transformarea listei de perimetre în capacitate instalată care să producă energie și o potențială industrie prelucrătoare autohtonă depinde de asumarea acestei ținte de 11 GW, de o rețea de transport consolidată și pregătită pentru preluarea energiei, de porturi modernizate și forță de muncă pregătită.

Recomandări:

Pe măsură ce procesul dezvoltării energiei eoliene offshore avansează la nivelul României, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

• Comunicarea clară și coordonată/centralizată a stadiului legislației secundare pentru facilitarea procesului de monitorizare a acesteia de către investitori, societatea civilă și mediul academic. Stadiul legislației secundare prevăzute în Legea nr. 121/2024 (de exemplu, regulamentele Autorității Naționale de Reglementare în Energie – ANRE –, procedurile Autorității Competente pentru Reglementarea Operațiunilor Offshore în Marea Neagră – ACROO –, grupurile de lucru interministeriale) este dificil de reconstituit pe baza informațiilor disponibile publicului .
• Prelungirea perioadei de consultare publică și desfășurarea viitoarelor evenimente de dezbateri într-un format hibrid, pentru a facilita implicarea tuturor părților interesate. Perioada de consultare publică este redusă, aproape de minimul legal, pentru o decizie care va determina acordarea unor concesiuni pentru proiecte în valoare de miliarde de euro, cu implicații asupra mediului, economiei și securității naționale. În plus, deși în ultimele luni au fost organizate două sesiuni de consultare publică pe această temă, ambele s-au desfășurat exclusiv în persoană la Constanța, ceea ce a îngreunat participarea părților interesate care nu au putut să se deplaseze.
• Publicarea integrală a studiului tehnic care stă la baza selecției celor șase perimetre, nu doar a concluziilor acestuia, în vederea evaluării metodologiei și a criteriilor utilizate de către părțile interesate. De exemplu, informațiile privind adâncimea perimetrelor propuse sunt relevante, întrucât unele dintre cele incluse în listă sunt situate în zone cu adâncimi care pot prezenta dificultăți tehnice pentru fundațiile fixe, conform literaturii științifice.
• Planificarea regională și pe termen lung a infrastructurii de transport a energiei eoliene offshore. În acest demers pot fi luate în considerare concepte scalabile, precum insulele energetice, care pot susține nu doar prima fază de dezvoltare, ci și integrarea eficientă a fazelor II și III, îmbunătățind în același timp  interconectarea transfrontalieră în Marea Neagră. Studiul EPG din 2023 privind energia eoliană offshore arată că insulele energetice pot oferi o soluție eficientă și scalabilă pentru integrarea energiei eoliene offshore, cu oportunități de interconectare regională. Această abordare se regăsește și în Comunicarea Comisiei Europene din 2023 privind energia regenerabilă offshore, care identifică rețelele offshore energetice drept factori hibride și insulele cheie pentru consolidarea infrastructurii rețelei, îmbunătățirea securității aprovizionării și reducerea costurilor.
• Posibilitatea dezvoltării Acordurilor sectoriale inspirate din state precum Regatul Unit al Marii Britanii (2019) și Polonia (2021). Transformarea valorii adăugate anunțate, cuprinsă între EUR 16 și 27 de miliarde, într-o bază industrială națională va depinde de instrumentele pe care România urmează să le pună în aplicare. Ministerul Energiei ar putea negocia un acord sectorial cu dezvoltatorii și investitorii din lanțul de aprovizionare pentru a asigura angajamente privind conținutul local și pentru a coordona investițiile în porturi și în formarea forței de muncă.

Comentariul integral, elaborat de Mihai Constantin și Alina Arsani, este disponibil aici.