Avansul luat de energia fotovoltaică din România nu a rămas neobservat de statele din Uniunea Europeană. România este una dintre țările care au redus cel mai mult emisiile de carbon prin închiderea multor fabrici poluatoare și a centralelor de producere a energiei din conbustibili fosili. Conform celor mai recente date, intensitatea emisiilor nete de gaze cu efect de seră a scăzut cu 88% între 1990 și 2023, ceea ce înseamnă că fiecare leu din activitatea economică încălzește planeta de aproape 10 ori mai puțin decât înainte. De asemenea, emisiile au scăzut cu 75%, după cum arată un articol publicat de The Guardian.

O fermă solară de 760 MW urmează să ia startul în apropierea Bucureștiului, una de 1 GW va porni în zona de nord-est a țării. Terenurile însorite acoperite cu siliciu și sticlă se vor alătura unei serii de proiecte care au transformat economia românească, făcând-o de nerecunoscut față de starea poluată în care se afla la sfârșitul comunismului. Printre acestea se numără o fermă eoliană onshore lângă Marea Neagră, care timp de mai mulți ani a fost cea mai mare din Europa, o centrală nucleară lângă Dunăre, a cărei durată de viață este prelungită cu 30 de ani, și o rețea de panouri solare care se extinde rapid și acoperă casele și magazinele din toată țara.

„Tendința este ireversibilă”, a declarat Liviu Gavrilă, vicepreședinte al Asociației Române de Energie Eoliană și manager la Enery, care construiește parcul solar. „Dar trebuie să acționăm cu inteligență.”

Închiderea fabricilor neperformante și poluante a început imediat după 1990, când politicile distructive ale regimului comunist s-au văzut perfect în economie. Fabricile consumatoare de energie, ineficiente, cu tehnologie învechită nu aveau cum rezista pe piața liberă, așa că s-au închis de la sine. Apoi s-au închis mare parte a minelor, pe măsută ce centralele electrice nu mai aveau pentru cine produce.

În același timp, liderii mondiali au început să accepte faptul că dioxidul de carbon încălzea planeta până la niveluri dezastruoase. Conștienți că emisiile trebuiau să scadă, dar având în vedere că țările în curs de dezvoltare meritau să devină mai bogate, semnatarii Protocolului de la Kyoto din 1997 au impus obiective de reducere doar țărilor industrializate. Au ales anul 1990 – începutul luptei diplomatice împotriva schimbărilor climatice – ca punct de referință pentru măsurarea progreselor.

Aderarea României la Uniunea Europeană în 2007 a impus poluatorilor standarde mai înalte și a forțat închiderea fabricilor neprofitabile susținute de stat. Sistemul său de comercializare a emisiilor a stabilit un preț pentru carbon, iar fondul său de modernizare a adus bani pentru curățarea sistemului energetic. Între timp, muncitorii au finalizat o centrală nucleară în Cernavodă, un oraș din sud-estul țării, care fusese comandată în timpul lui Ceaușescu, iar guvernul a introdus un sistem de certificate verzi pentru a finanța energiile regenerabile.

Până la aderarea din 2007, adică în cei 17 ani de după căderea cortinei de fier, intensitatea carbonului din sectorul energetic – cantitatea de CO2 emisă per kWh de energie electrică generată – a scăzut cu 9,2%. În cei 17 ani care au urmat, aceasta a scăzut cu 52%.

Trecerea la o economie bazată pe servicii a dus, de asemenea, la schimbări radicale în agricultură, unde numărul animalelor a scăzut, iar fermele s-au modernizat sau s-au închis. Pădurile afectate au beneficiat de o pauză de la exploatarea intensivă din perioada comunistă și s-au extins pe terenurile abandonate. Cantitatea de carbon absorbită de natură a crescut cu 77%, potrivit datelor oficiale.

Din păcate, tranziția a avut efecte negative în plan social. Nu toate regiunile țării au beneficiat de creșterea economică fără precedent pentru România, drept pentru care au rămas zone în care oamenii încă au de suferit în urma dispariției fabricilor comuniste, minelor și centralelor pe cărbune.

Un posibil model de urmat

Dacă țările industrializate ar putea să se decupleze la fel de repede ca România – și să o facă fără consecințele sociale pe care le-a suferit aceasta – lupta pentru oprirea schimbărilor climatice nu ar mai părea atât de disperată. Au apărut semne promițătoare. Zeci de țări și-au decuplat complet economiile de emisii, luând în calcul chiar și poluarea generată de bunurile importate, iar multe altele au reușit să se îmbogățească în timp ce emisiile cresc într-un ritm mai lent, ceea ce oamenii de știință numesc decuplare relativă. O analiză realizată luna trecută de Energy and Climate Intelligence Unit (ECIU) a constatat că țările care reprezintă 92% din economia mondială au atins unul dintre aceste obiective.

Cu toate acestea, ritmul schimbărilor este încă lent. În 2023, un studiu realizat în 36 de țări bogate a constatat că 11 dintre acestea au rupt complet legătura dintre PIB și CO2, dar niciuna nu a făcut acest lucru suficient de repede pentru a se conforma cu partea lor din obiectivul Acordului de la Paris de a menține încălzirea globală la 1,5 °C. Rămâne de văzut dacă țările au epuizat câștigurile ușoare din sectorul energetic, care ar putea fi greu de repetat în sectoare precum construcțiile și transporturile, a declarat William Lamb, cercetător la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic.

„De zeci de ani aruncăm cărbune în cuptoare și producem energie cu turbine cu abur, iar simpla oprire a acestor instalații… este o soluție foarte ușor de aplicat”, a declarat Lamb, care este și autorul principal al raportului Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), care urmează să fie publicat în curând. „În unele țări, acest proces se desfășoară foarte rapid și se pare că va continua să se desfășoare la fel, dar asta reprezintă doar o parte din emisiile noastre.”

Mai recent, boom-ul energiei curate a fost afectat de lovitura pe care politica climatică a suferit-o în mare parte din lumea bogată. Statele Unite au adoptat o revenire la combustibilii fosili, în timp ce UE a început să renunțe la anumite părți ale Acordului verde. Raportul ECIU a identificat nouă țări care s-au decuplat complet în deceniul anterior acordului climatic de la Paris din 2015 și apoi au inversat progresul în deceniul următor.

Printre țările care au înregistrat un regres se numără Letonia și Lituania, două foste republici sovietice cu economii care, la fel ca România, au cunoscut o recesiune în anii ’90 și un boom economic când au aderat la UE în anii 2000. Rusia, între timp, și-a crescut constant emisiile de la șocul inițial după destrămarea Uniunii Sovietice.

„Rusia a mizat pe un sector extractiv mare de petrol și gaze, combinat cu o utilizare extrem de ineficientă a acestor resurse pe plan intern”, a spus Lamb. „Este interesant faptul că România – care se află la periferia Europei și nu este la fel de bogată ca țări precum Franța, Germania, Marea Britanie sau Suedia – a reușit totuși să înregistreze progrese substanțiale.” Ce nu este clar este dacă România poate menține acest ritm li în anii care urmează.