Lumea este față în față cu o serie de noi paradigme, care au fost alimentate și de provocările ultimilor ani, precum războiul, pandemia sau încălzirea globală. Drept urmare, stăm de vorbă cu ChatGPT, facem agricultură cu drone, internetul este prezent în toate aspectele vieții noastre, ecommerce-ul e accesibil și în vârf de munte și nu în ultimul rând inovăm transporturile. Adoptarea camioanelor electrice se înscrie în aceste tendințe, dar plutește în aer întrebarea dacă o țară care până de curând a făcut pași lenți în infrastructură va putea susține această transformare.

Material de opinie de Mihai Teodorescu, Country General Manager Road România și Sustainability Ambassador în cadrul DSV Road

În tot ceea ce facem există un fir roșu – accentul pe sustenabilitate. Tot mai multe companii dau importanță standardelor ESG, care au devenit o verticală esențială în dezvoltarea fiecărui business. Spre exemplu, noi ne așteptăm ca anul acesta, în România, cererea pentru soluții de transport verde să se dubleze, susținute de un interes ridicat în special din partea jucătorilor mari din economie. Pe de o parte este și un rezultat al normelor UE tot mai stricte în materie de reducere CO2 – cu țintele naționale pentru 2030, ridicate, de la 30%, la 40%, potrivit ultimelor reglementări.

Camioanele electrice pot contribui la atingerea acestor ținte, mai ales că transporturile sunt un pilon central al planului UE către o Europă mai durabilă. Totuși, sunt câteva obstacole, nu doar în România, ci în majoritatea țărilor. Pe de o parte rețeaua de încărcare insuficient dezvoltată, iar pe de alta timpii mari pentru încărcarea unui camion – de la 90 minute, la o stație rapidă, la 12 ore, dar și autonomia mai mică decât în cazul camioanelor cu combustibili fosili – 10.000 km pe lună, față de 12.000-14.000 km. Există, însă, rute europene complet electrice, în ideea că este folosit trenul (electric) pe cea mai mare parte a traseului, iar camioane electrice pe segmentele de început și sfârșit (first and last mile).

Primii pași în transportul rutier electric din România au fost făcuți pe distanțele scurte, iar mai multe astfel de operațiuni sunt realizate cu camioane electrice de tonaje reduse. În condițiile în care ar fi nevoie de stații de încărcare măcar la 200 km, capitol la care nu multe țări stau bine, pentru moment este luată în calcul electrificarea pe distanțele mai mici.

România, la fel ca și celelalte state UE, va trebui să prindă viteză la acest capitol, iar noi estimăm că 3 din 10 camioane de pe șoselele României ar putea fi electrice până în 2030. Soluții sunt multe, una dintre cele susținute de noi fiind ca hub-urile logistice, acolo unde camioanele încarcă și descarcă, să fie dotate cu infrastructura necesară pentru încărcarea camioanelor electrice.

Totuși, trebuie să avem în vedere că aceste camioane electrice nu reprezintă decât o verigă din acest lanț al sustenabilității în transporturi, iar trenul joacă un rol deosebit de important. Printre soluțiile noastre pentru transport verde se numără transportul intermodal (feroviar + rutier), segment pe care am avut o creștere a cererii de 50% și prin care reducem cantitatea de CO2 cu până la 70%.

Din nou, o problemă o reprezintă lipsa unei infrastructuri feroviare bine puse la punct, iar aici potențialul este unul enorm pentru România – o țară extinsă, care și-ar putea recupera investițiile în căile și nodurile feroviare. Ar fi esențiale legăturile feroviare pentru transportul de mărfuri și pentru conectarea sud-estului Europei cu Vestul.

Există și unii pași făcuți deja în industrie, prin nodurile apărute în Transilvania, însă investițiile în această direcție și mai ales implicarea tuturor jucătorilor, inclusiv statul, trebuie continuate. Portul Constanța are o importanță strategică mai mare ca oricând, în contextul redirecționării unor rute comerciale din porturile ucrainiene, iar legătura feroviară este critică.

Pe drumul către CO2 2030, dar și a țintelor viitoare, DSV are implementat deja un plan strategic pentru reducerea amprentei de carbon:

• Instrumente de măsurarea amprentei CO2, prin care sunt eliberate certificate verzi pentru companii (CO2 Reporting Tool);
• Optimizarea soluțiilor oferite, astfel încât clienții să utilizeze transportul și rutele potrivite pentru a reduce consumul de carburant;
• Posibilitatea utilizării biocombustibilului în locul combustibilului fosil;
• Susținerea acțiunilor de protejare a mediului pentru a compensa efectul CO2;
• Nu în ultimul rând, vom înființa divizia Green Transport.

Vedem, așadar, că problema este una mult mai complexă, iar în timp ce România trebuie să accelereze pe infrastructura verde de transport rutier, nu trebuie irosite nici celelalte oportunități, precum transportul feroviar. Există bani europeni pentru aceste infrastructuri, există know-how, dorință din partea mediului privat, ne mai trebuie niște angajamente ferme care să producă rezultate în următorii 7 ani. Nu țintele UE ar trebui să ne mobilizeze, la care oricum nu stăm rău, ci investiția într-un viitor în care România ar putea deveni un lider regional în materie de transport sustenabil.