În timp ce liderii țărilor se concentrează pe evitarea depășirii pragului de +1,5 °C stabilit în Acordul de la Paris, temperaturile nocturne din orașe cresc cu o viteză de până la 10 ori mai mare decât temperaturile diurne. Un nou raport al Climate Resilience for All (CRA), Extreme Heat and the Shrinking Diurnal Range: A Global Evaluation of Oppressive Air Mass Character and Frequency (Căldură extremă și reducerea intervalului diurn: o evaluare globală a caracterului și frecvenței maselor de aer opresive), publicat în noiembrie 2025, relevă că temperaturile nocturne cresc într-un ritm alarmant în orașele din întreaga lume.

Analiza CRA umple o lacună semnificativă în cercetarea climatică, realizând o examinare globală, prima de acest gen, a celor mai fierbinți și mai opresive mase de aer – cele care determină căldura mortală. Ea a constatat că orașele nu numai că se confruntă, în medie, cu o zi suplimentară de căldură extremă la fiecare șase ani, dar și – ceea ce este și mai alarmant – că temperaturile nocturne cresc mult mai rapid decât temperaturile maxime diurne în majoritatea orașelor din întreaga lume.

Principalul pericol rezultat din căldura excesivă pe parcursul nopții este că organismul nu se mai poate răcori după ce a fost supra-încălzit peste zi. În mod normal, chiar dacă temperaturile sunt foarte ridicate ziua, iar corpul se supra-încălzește, peste noapte se răcorește și își revină la normal, astfel încât să poată relua ciclul următoarea zi. Dar dacă noaptea nu vine cu răcoare, ciclul este întrerupt, iar sănătatea oamenilor are de suferit.

Femeile sunt deosebit de vulnerabile la căldura nocturnă. Factorii fiziologici le fac mai sensibile la temperaturi ridicate, iar normele sociale și inegalitățile amplifică riscul la care sunt expuse. Adesea purtând o povară mai mare în îngrijirea rudelor în vârstă și a bolnavilor, de obicei femeile sunt cele care rămân treze când membrii familiei lor nu pot dormi, sacrificându-și propria odihnă și recuperare pentru a avea grijă de ei. Normele de gen sau amenințarea cu violența pot împiedica femeile să doarmă afară sau cu ferestrele deschise, făcând și mai dificilă găsirea unui răgaz termic.

După ce a analizat datele din 100 de orașe pe parcursul a trei decenii, acest studiu crucial trage un semnal de alarmă: nu am știut cât de mare este riscul la care suntem expuși în aceste condiții letale.

„Vrem ca această analiză să mobilizeze liderii orașelor și ai sistemului de sănătate să-și lărgească urgent viziunea asupra ceea ce reprezintă o criză de căldură de 24 de ore”, a declarat Kathy Baughman McLeod, CEO al Climate Resilience for All. „Această cercetare descoperă un punct mort critic în înțelegerea noastră asupra căldurii extreme.”

Pericolul de după lăsarea întunericului

Când majoritatea oamenilor se gândesc la căldura mortală, își imaginează după-amieze toride sub un soare arzător. Dar adevăratul pericol apare adesea mult după apusul soarelui, când căldura neîncetată a zilei se intensifică în locuințele urbane și împiedică somnul esențial. Când o persoană nu se poate recupera, mai ales după o căldură extremă în timpul zilei, se declanșează o serie de efecte negative asupra sănătății, inclusiv tensiune cardiovasculară, epuizare din cauza căldurii și accident vascular cerebral, deshidratare, insuficiență renală, funcție imunitară compromisă, performanță cognitivă redusă și chiar moartea. De fapt, cercetările sugerează că riscul de mortalitate în zilele cu nopți calde ar putea fi cu până la 50% mai mare decât în nopțile mai răcoroase.

„Înainte de această analiză, nu știam cât de rapid a crescut căldura nocturnă în cadrul celor mai periculoase mase de aer”, a declarat dr. Larry Kalkstein, șeful echipei meteorologice Climate Resilience for All. „Este esențial pentru noi să înțelegem cum se schimbă căldura verii – care trimite oamenii la camera de urgență – și ce trecem cu vederea când vorbim despre asta.”

În Mumbai, de exemplu, în mai puțin de 15 ani, temperatura minimă zilnică în timpul unei mase de aer tropical umed va crește cu 1 grad Celsius. Nopțile în timpul unei mase de aer tropical uscat se încălzesc și mai rapid: cu 1 °C în puțin peste 8 ani. Pentru comparație, temperaturile medii globale cresc în prezent cu 1 grad Celsius la fiecare cincizeci de ani. ​

Ritmul încălzirii nocturne nu este uniform, iar multe dintre orașele cu cea mai rapidă încălzire sunt și cele mai vulnerabile. În Africa, opt din nouă orașe înregistrează nopți din ce în ce mai calde de la an la an în timpul unei mase de aer tropical umed. În America Centrală și de Sud, numărul este și mai mare: zece din unsprezece orașe pierd răcoarea nocturnă pe care se bazează locuitorii lor.

Același model se manifestă în Asia, Orientul Mijlociu și America de Nord. Europa, în schimb, a fost în mare parte scutită, deocamdată, doar pentru că acest tip de masă de aer este mai puțin frecventă acolo. Dar pentru orașele care se confruntă deja cu acces limitat la aer condiționat, infrastructură medicală și alte resurse de adaptare, pericolul crește rapid.

Ce putem face?

Când lumea nu se mai răcorește după apusul soarelui, supraviețuirea căldurii devine o provocare de 24 de ore pe zi, iar orașele trebuie să regândească ce înseamnă cu adevărat reziliența în acest climat non-stop.

Unele soluții pot fi puse în aplicare rapid: integrarea temperaturilor nocturne în sistemele de avertizare privind căldura, prelungirea programului centrelor de răcire și extinderea activităților comunitare pentru a proteja persoanele cele mai vulnerabile. Alte soluții vor dura mai mult, dar vor aduce beneficii durabile: extinderea coronamentului copacilor, investiții în suprafețe reflectorizante și „trotuare răcoroase” și refacerea infrastructurii albastre, cum ar fi iazurile și fântânile, care ajută orașele să respire după lăsarea întunericului.

Sistemele de sănătate trebuie, de asemenea, să evolueze, formând personalul pentru a recunoaște bolile cauzate de căldura nocturnă, integrând răcirea în îngrijirea bolilor cronice și extinzând asistența energetică pentru a face accesibilă tuturor răcirea nocturnă în condiții de siguranță. Iar factorii de decizie politică trebuie să includă noaptea în planificarea climatică propriu-zisă, integrând rezistența la căldură în codurile de construcție, politica energetică, răspunsul la dezastre și programele de protecție socială.

Concluziile acestui studiu sunt un semnal de alarmă: pe măsură ce nopțile devin mai calde, reziliența umană înseamnă pregătirea pentru o lume în care pericolul nu doarme niciodată.

Puteți accesa întregul studiu aici.