Percepția publică asupra captării și stocării carbonului în România este încă în formare. Nivelul de acceptare a acestor tehnologii depinde de calitatea guvernanței, de resursele și organizarea administrativă și de modul în care instituțiile comunică, se coordonează și demonstrează că proiectele sunt gestionate transparent și în beneficiul economiei și al comunităților.

Energy Policy Group (EPG) a publicat un raport  care analizează, printr-un studiu național, percepția publică asupra tehnologiilor de gestionare a carbonului.

Studiul național cercetează modul în care cetățenii, comunitățile locale, actorii industriali, societatea civilă și autoritățile publice din România înțeleg și evaluează tehnologiile de gestionare a carbonului, în special captarea și stocarea dioxidului de carbon (CCS). Aceasta este considerată printre soluțiile relevante pentru reducerea emisiilor în sectoarele industriale greu de decarbonizat. Analiza se bazează pe un sondaj național, focus-grupuri și interviuri cu actori relevanți și oferă o imagine integrată asupra nivelului de informare, a percepțiilor cetățenilor privind riscurile și beneficiile implementării acestor tehnologii, dar și a condițiilor în care acestea ar putea fi acceptate social.

Rezultatele noului studiu EPG, scris de Ioana Maria Vasiliu, Daria Sorescu și Sabina Ghiță, arată că:

• Nivelul de cunoaștere în rândul populației privind CCS este încă redus. Această situație reflectă mai degrabă un deficit de informare decât o opoziție. Acceptarea poate fi influențată prin informare și comunicare timpurie, întrucât participanții la focus grupuri au arătat interes și disponibilitate în a înțelege subiectul atunci când au primit explicații clare.
• Percepțiile sunt condiționate de nivelul de încredere în instituții, iar lipsa transparenței sau comunicarea insuficientă pot submina rapid acceptarea, indiferent de potențialele beneficii ale proiectelor.
• Acceptarea și fezabilitatea implementării sunt asociate cu existența unor roluri instituționale clar definite, a unor proceduri coerente și a unei coordonări eficiente între nivelul național și cel local. Autoritățile locale au subliniat în mod particular limitările legate de expertiza tehnică și de capacitatea administrativă.
• Pentru cetățeni și autoritățile locale, relevanța acestor tehnologii este evaluată în principal în funcție de impactul asupra locurilor de muncă, competitivității industriale și dezvoltării regionale. Riscurile percepute sunt legate de distribuția costurilor, posibile creșteri ale prețurilor la energie, capacitatea instituțiilor și transparența procesului decizional.
• Industria, societatea civilă și mediul academic sunt în mare parte de acord asupra rolului acestor tehnologii în sectoarele industriale greu de decarbonizat, chiar dacă există în continuare diferențe privind modul de implementare, finanțarea și prioritățile de politici publice.

Raportul a fost redactat în cadrul proiectului GreenHorizon CEE, finanțat prin European Climate Initiative (EUKI), inițiativă a  Ministerulului Federal German pentru Mediu, Acțiune Climatică, Conservarea Naturii și Siguranță Nucleară (BMUKN).

Principalele concluzii ale raportului

Studiul arată că, în România, acceptarea gestionării carbonului (CM – carbon management) depinde mai puțin de tehnologiile în sine și mai mult de încrederea instituțională, echitatea și beneficiile locale vizibile. Această dinamică stă la baza tuturor concluziilor cheie prezentate mai jos, care rezumă modelele centrale care reies din perspectivele publicului, comunității și părților interesate.

1. Gradul de conștientizare a publicului este scăzut, dar disponibilitatea de a se implica este ridicată

În cadrul sondajului și al grupurilor de discuții, majoritatea participanților aveau puține cunoștințe prealabile despre tehnologiile CM. Cu toate acestea, odată ce li s-au oferit explicații clare, cetățenii au manifestat o puternică curiozitate și deschidere. Acest lucru reflectă o lipsă de informații, nu o rezistență, care poate fi abordată în mod eficient printr-o comunicare transparentă și accesibilă.

2. Încrederea și comunicarea sunt mai importante decât tehnologia în sine

Pe baza acestor concluzii, încrederea apare mai puțin ca un atribut fix al anumitor instituții și mai mult ca un rezultat dinamic modelat de practicile de comunicare. Părțile interesate au subliniat în repetate rânduri că acceptarea depinde de disponibilitatea unor informații clare, credibile și continue, mai degrabă decât de consultări procedurale punctuale. În acest context, lacunele, întârzierile sau inconsecvențele în comunicare pot submina rapid încrederea, indiferent de actorul implicat.

3. Guvernanța este factorul decisiv în acceptarea CM

Studiu național privind percepția publică asupra gestionării carbonului în România

În toate fluxurile de implicare, guvernanța, și nu geologia sau ingineria, a fost identificată ca fiind principala provocare. Părțile interesate au subliniat necesitatea:

• rolurilor instituționale clar definite,
• procedurilor transparente,
• mecanismelor de responsabilizare și
• coordonării eficiente între autoritățile naționale și locale.

Autoritățile locale au subliniat expertiza internă limitată și au solicitat orientări naționale, procese structurate și instrumente practice pentru gestionarea responsabilităților legate de CCS.

4. Beneficiile socio-economice influențează puternic acceptarea

Cetățenii, autoritățile și industria sunt de acord că CM poate sprijini competitivitatea industrială, păstra locurile de muncă și atrage noi investiții. Comunitățile evaluează CM în primul rând prin impactul său local tangibil: ocuparea forței de muncă, reînnoirea economică și dezvoltarea regională. Acceptarea crește atunci când beneficiile sunt vizibile și distribuite în mod echitabil.

5. Riscurile percepute depășesc siguranța tehnică

Deși există preocupări legate de siguranța tehnică, părțile interesate s-au concentrat mai mult pe guvernanță și echitate. Printre cele mai importante riscuri se numără:

• distribuirea inechitabilă a costurilor,
• creșteri potențiale ale prețurilor energiei pentru gospodării,
• dependența de combustibilii fosili,
• monitorizarea insuficientă pe termen lung și
• capacitatea instituțională limitată de a răspunde la eșecuri.

6. Părțile interesate sunt de acord asupra necesității unei acțiuni coordonate

Industria consideră CM esențial pentru competitivitate și conformitate; societatea civilă subliniază echitatea și integritatea climatică; mediul academic consideră CM indispensabil pentru atingerea neutralității climatice. În ciuda priorităților diferite, toți sunt de acord că implementarea cu succes necesită o guvernanță consolidată, planificare pe termen lung și comunicare integrată.

7. Acceptarea este condiționată, dar realizabilă

Sprijinul pentru CM este posibil dacă sunt îndeplinite câteva condiții esențiale:

• guvernanță robustă și transparentă,
• implicare timpurie și semnificativă,
• comunicare credibilă prin intermediari de încredere,
• mecanisme de partajare a costurilor echitabile și clar definite și
• beneficii socio-economice tangibile, relevante la nivel local.

În absența acestor condiții, încrederea publică și legitimitatea instituțională rămân fragile. În termeni practici, capacitatea României de a trece de la potențial la implementare în CM va depinde nu numai de pregătirea tehnică, ci și de faptul dacă aspectele legate de guvernanță, comunicare și echitate sunt abordate cu același nivel de atenție ca și aspectele tehnice, cum ar fi infrastructura de stocare și transport.

Raportul  poate fi citit aici.