La fiecare cinci ani, în conformitate cu regulamentul său fondator, Agenția Europeană de Mediu (AEM) publică produsul său emblematic privind starea mediului în Europa (Europe Environment – cunoscut anterior ca SOER). Acesta oferă factorilor de decizie la nivel european, național, regionale și locale, precum și publicului larg, cu o evaluare cuprinzătoare și evaluare cuprinzătoare și transversală a mediului, climei și durabilității în Europa. Mediul Europei 2025 se bazează pe cele mai recente dovezi științifice și este susținut de cele mai cuprinzătoare date privind mediul, clima și durabilitatea disponibile în Europa. Datele provin din 38 de țări, din Uniunea Europeană (UE) și din afara UE și au fost asigurate calitativ și validate de AEM.

„În ciuda ambiției transformatoare a Green Deal-ului european, care a reprezentat o schimbare de paradigmă în ceea ce privește legislația de mediu și cadrele politice, tendințele de bază în materie de durabilitate rămân în mare parte neschimbate. Fereastra pentru acțiuni semnificative acțiune semnificativă se restrânge, iar consecințele întârzierii devin din ce în ce mai tangibile. Ne apropiem de puncte de cotitură nu numai în  ecosisteme, ci și în sistemele sociale și economice care stau la baza societăților noastre”, declară Leena Ylä-Mononen, Executive Director, European Environment Agency.

Europenii se confruntă cu vremuri tulburi. Multiple crize economice, sociale, geopolitice și de mediu converg pentru a prezenta riscuri sistemice la adresa modului nostru de viață. Europa se încălzește de două ori mai repede decât media globală, iar fenomenele meteorologice extreme provocate generate de schimbările climatice au un impact asupra vieții oamenilor de pe întregul continent. În același timp, realitățile politice din întreaga lume au suferit o schimbare majoră, iar războiul de agresiune împotriva Ucrainei și alte conflicte armate au concentrat atenția și investițiile pe apărare și securitate.

Uniunea Europeană (UE) a reacționat la acest context global volatil și nesigur prin cadrul său strategic de politică până în 2029 – Compasul competitivității. Cele trei domenii de acțiune stabilite în compas – inovare, decarbonizare și securitate – au toate dimensiuni puternice legate de mediu și climă, cu industrie curată, transformarea sistemului energetic, economia circulară și reducerea dependenței de importuri ca priorități-cheie.

Într-adevăr, Europa este extrem de dependentă de resursele naturale pentru securitatea sa economică, la care schimbările climatice și degradarea mediului reprezintă o amenințare directă. Protejarea resurselor noastre naturale, atenuarea și adaptarea la schimbările climatice și reducerea poluării va consolida reziliența funcțiilor vitale ale societății care depind de natură, cum ar fi securitatea alimentară, apa potabilă și apărarea împotriva inundațiilor.

Strategia Uniunii Europene de Pregătire recunoaște potențialul de cascadă a riscurilor între domeniile natural, social și politic în contextul fenomenelor meteorologice extreme, dezastre provocate de om și crize geopolitice. Europa trebuie să își mențină cursul ambițiile ecologice și să pună în aplicare politicile de mediu și climatice convenite în cadrul Acordul european privind ecologia (European Green Deal – EGD) pentru a-și realiza viziunea pe termen lung de „a trăi bine în limitele planetei noastre′. În acest context, „Mediul european 2025” oferă cea mai cuprinzătoare imagine a mediului, climei și durabilității disponibile în Europa, pe baza
pe baza datelor din 38 de țări.

În general, au loc progrese importante în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, în timp ce există progrese mixte în ceea ce privește reducerea poluării și tranziția către economiei circulare. Cele mai mari provocări există în ceea ce privește reducerea pierderii biodiversității și degradarea ecosistemelor, precum și adaptarea la accelerarea schimbărilor climatice. Cu toate acestea, progresele înregistrate în ceea ce privește o serie de factori care permit trecerea la durabilitate – cum ar fi inovarea, ocuparea ecologică a forței de muncă și finanțele sustenabile – oferă motive de speranță.

Biodiversitatea

Biodiversitatea este în declin în ecosistemele terestre, de apă dulce și marine din Europa din cauza presiunilor persistente exercitate de modele de producție și modele de consum, în special sistemul alimentar. Principalele presiuni includ schimbările în utilizarea terenurilor și a mărilor, supraexploatarea resurselor naturale, poluarea și speciile alogene invazive, precum și efectele tot mai grave ale schimbărilor climatice.

Mai mult de 80% din habitatele protejate sunt într-o stare proastă sau rea, iar 60-70% din soluri degradate. În ceea ce privește tendințele din trecut, obiectivul pentru 2020 al Strategiei UE privind biodiversitatea – de a stopa și inversa pierderea biodiversității – nu a fost atins. Datele arată o deteriorare a tendințelor anterioare sau o imagine mixtă în toate domeniile tematice.

Ca o notă pozitivă, suprafața zonelor protejate a crescut în ultimul deceniu. Până în 2022, 26,1 % din teritoriul UE și 12,3 % din mările sale erau protejate. Deși această extindere este promițătoare, desemnarea zonelor protejate nu garantează în sine că biodiversitatea este protejată în mod eficient.

Degradarea lumii noastre naturale pune în pericol modul de viață european. Ecosistemele sănătoase ecosisteme sănătoase stau la baza securității alimentare și a apei și furnizează materii prime, apă și energie pentru sistemele de producție și consum care ne asigură hrana, mobilitatea locuințe, energie și bunuri. Degradarea ecosistemelor și schimbările climatice amenință, de asemenea, stabilitatea financiară, cu aproape trei sferturi din întreprinderile care produc bunuri și servicii în zona euro sunt dependente în mod critic de serviciile ecosistemice.

Pierderea unor servicii precum aprovizionarea cu apă de apă, soluri sănătoase sau polenizare afectează producția și se traduce în risc financiar în timp ce inundațiile, seceta și incendiile forestiere pot deteriora activele. De asemenea, întreprinderile se confruntă cu riscuri de tranziție prin care trebuie să se adapteze la un peisaj juridic în schimbare și la noi condiții de piață. Aceasta în contextul în care 75% din împrumuturile bancare din zona euro sunt acordate companiilor dependente de resursele naturale.

Resursele de apă

Resursele de apă ale Europei sunt supuse unei presiuni severe; stresul hidric afectează în prezent 30% din teritoriul Europei și 34% din populație. Doar 37 % din corpurile de apă de suprafață ale Europei de suprafață ale Europei aveau o stare ecologică bună sau ridicată în 2021, iar degradarea ecosistemelor acvatice amenință reziliența la apă a Europei. Agricultura este responsabilă de cea mai semnificativă presiune asupra apelor de suprafață și apelor subterane. Scurgerile de îngrășăminte și pesticide degradează calitatea apei, favorizând creșterea excesivă a algelor, epuizează nivelul de oxigen și duc la pierderea vieții acvatice.

Apa curată este esențială pentru ecosisteme și sănătatea umană și este o resursă vitală pentru agricultură și industrie, precum și pentru infrastructura energetică și transportul terestru. Securitatea și aprovizionarea cu apă curată sunt afectate de poluare, captare excesivă și modificările fizice ale corpurilor de apă. Schimbările climatice nu fac decât să exacerbeze aceste probleme. Menținerea unor ecosisteme acvatice sănătoase, protejarea bazinelor hidrografice și asigurarea alimentarea resurselor de apă subterană sunt esențiale pentru a asigura în viitor rezilienței la apă.

S-au înregistrat progrese importante în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, UE fiind un lider mondial în acest domeniu. UE a reușit să își reducă emisiile interne gaze cu efect de seră (GES) cu 37% din 1990, în mare parte datorită reducerii consumului de combustibili fosili utilizarea combustibililor fosili și prin dublarea ponderii energiei regenerabile începând cu 2005. Acest lucru demonstrează modul în care acțiunile climatice pot stimula competitivitatea și securitatea energetică securitatea energetică prin reducerea dependenței de combustibilii fosili importați și prin creșterea ponderea energiei regenerabile produse la nivel național. Aceasta arată, de asemenea, modul în care punerea în aplicare eficientă a politicilor poate impulsiona schimbarea și poate genera progrese măsurabile către durabilitate și atingerea neutralității climatice până în 2050.

Tendința din trecut în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice arată o îmbunătățire a situației, iar reducerile preconizate plasează UE pe drumul cel bun pentru îndeplinirea obiectivului 2030 de reducere a emisiilor nete de GES cu cel puțin 55% față de nivelurile din 1990. Reducerea absorbției emisiilor de carbon a UE legată de utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură a scăzut cu aproximativ 30 % față de ultimul deceniu. Acest lucru se datorează unei combinații de factori cum ar fi îmbătrânirea pădurilor, tăierea mai frecventă și mai răspândită a arborilor și creșterea impactului crescând al schimbărilor climatice și al perturbărilor naturale grave, inclusiv incendii forestiere secetele și dăunătorii.

Există o gamă largă de opțiuni pentru a inversa această tendință și a spori absorbția de carbon în ecosistemele terestre, cu beneficii secundare semnificative pentru mediu și societate. Finanțarea adecvată și îmbunătățirea monitorizării vor fi esențiale pentru a permite practicienilor din domeniul funciar să adopte schimbări în practicile lor de gestionare.

Sistemul energetic

În ceea ce privește sistemul energetic, toate statele membre ale UE au reușit să-și reducă dependența de combustibilii fosili și s-au orientat către surse de energie mai durabile ultimul deceniu, în timp ce creșterea eficienței energetice a redus, de asemenea, cererea. În 2023, sursele de energie regenerabile reprezentau peste 24% din consumul final de energie al UE. Aceasta reprezintă un nivel istoric ridicat, determinat de politicile UE de accelerare a tranziției energie curată, inclusiv Legea europeană privind clima, pachetul de măsuri Fit for 55 al UE și planul REPowerEU.

Cu toate acestea, combustibilii fosili rămân sursa dominantă de energie – reprezentând aproape 70% din consumul brut de energie disponibilă în UE în 2023. Sunt necesare investiții suplimentare pentru accelerarea utilizării surselor regenerabile de energie și pentru a permite o transformare mai profundă a sistemului energetic european. Semnale de reglementare clare, însoțite de prețuri coerente, pot face ca alegerile cu emisii reduse de carbon și circulare mai ieftine, eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili fiind esențială pentru decarbonizare.

S-au înregistrat progrese și în sistemul industrial al UE, unde emisiile de gaze cu efect de seră au scăzut cu mai mult de 35% între 2005 și 2023. Continuarea decarbonizării va necesita electrificarea la scară largă, trecerea la hidrogen pentru anumite procese industriale și înlocuirea materialelor pe bază de combustibili fosili cu materiale regenerabile. Reducerile emisiilor atmosferice din industrie au fost determinate de decenii de legislație privind controlul poluării precum și de măsurile de decarbonizare. Cu toate acestea, industria rămâne un contributor major la poluarea aerului, iar costurile poluării industriale sunt substanțiale.

În 2021, acestea se ridicau la 353 miliarde euro în 2021 și erau legate în principal de impactul asupra sănătatea oamenilor. Pentru a obține câștiguri suplimentare, este necesară o transformare industrială mai profundă care să implice implementarea de tehnici inovatoare mai avansate și măsuri de circularitate oferă sinergii promițătoare sinergii promițătoare între decarbonizare, poluare zero și utilizarea eficientă a resurselor.

Încălzirea continentului

În același timp, Europa este continentul care se încălzește cel mai rapid pe planetă; clima noastră climatice se schimbă într-un ritm alarmant, amenințând securitatea, sănătatea publică ecosistemele, infrastructura și economia. Ploile torențiale sunt din ce în ce mai violente, mai multe regiuni fiind afectate de inundații catastrofale în ultimii ani. În 2023, inundațiile din Slovenia au dus la o pierdere de 16 % din produsul intern brut. Între timp, în 2024, inundațiile din Valencia au provocat peste 250 de decese.

Europa de Sud este afectată de deficitul de apă și de incendiile de vegetație, seceta având un impact asupra producția alimentară, sectorul energetic și aprovizionarea publică cu apă. Căldura extremă, cândva rară, devine din ce în ce mai frecventă, cu consecințe mortale: peste 70 000 de persoane din Europa au murit din cauza căldurii în 2022. Peste 240 000 de decese au fost cauzate de fenomene extreme legate de vreme și climă între 1980 și 2023 în UE-27. Fenomenele extreme legate de vreme și climă au cauzat pierderi economice de active estimate la 738 miliarde euro în cele 27 de state membre ale UE în perioada 1980-2023, cu costuri de peste 162 miliarde euro numai în perioada 2021-2023.

Pe măsură ce schimbările climatice se accelerează, costurile cresc, cu o medie anuală economice anuale asociate cu fenomenele extreme legate de vreme și climă în perioada 2020-2023 sunt de 2,5 ori mai mari decât în deceniul precedent 2010 până în 2019. În același timp, deficitul de protecție prin asigurare în Europa este substanțială – majoritatea țărilor raportând peste 50 % din pierderi ca fiind neasigurate. De asemenea, decalajul s-a adâncit în timp, deoarece pierderile neasigurate au crescut decât pierderile asigurate.

Modificarea condițiilor de creștere și fenomenele meteorologice extreme, în special reducerea disponibilității și calității apei, prezintă riscuri pentru securitatea alimentară a Europei, sudul Europa de Sud este deosebit de afectată. În 2022 și 2023, seceta severă din unele părți ale Europei au dus la pierderi agricole considerabile, care s-au tradus prin creșterea prețurilor la alimente pentru consumatori.

Privind în perspectivă, este urgent ca sectorul agricol european să se adapteze la la fenomenele meteorologice extreme pentru a garanta securitatea alimentară pe termen lung a UE. Există un rol pentru biodiversitate în furnizarea de soluții pentru adaptarea la condițiile climatice în schimbare pentru producția alimentară în Europa, de exemplu ca sursă de specii rezistente la secetă.

Reducerea poluării

S-au înregistrat progrese semnificative în reducerea poluării în Europa. Politicile UE pentru îmbunătățirea calității aerului au salvat vieți, cu o reducere cu 45% a deceselor premature atribuite particulelor fine între 2005 și 2022. Marea majoritate a populației beneficiază în prezent de acces la apă potabilă și canalizare. Cu toate acestea, poluarea continuă să reducă semnificativ calitatea vieții în Europa; milioane de ani de viață sănătoasă sunt încă pierduți în fiecare an din cauza poluării și cel puțin 10% din decesele premature din Europa sunt cauzate de expunerea la aer, apă și solului, zgomotului și substanțelor chimice nocive. Poluarea aerului este cauza a cel puțin 239.000 de decese premature decese premature anual, în timp ce poluarea fonică este responsabilă de 66.000 de decese premature.

Dovezile din studiile de biomonitorizare umană arată că o mare parte a populației UE are în organism niveluri nesigure de substanțe chimice toxice. Între timp, multe apele europene sunt contaminate cu substanțe per- și polifluoroalchilice peste valorile limită ale UE.

Cel mai mare impact al riscurilor de mediu asupra sănătății îl au grupurile socio-economice dezavantajate socio-economic și grupurile vulnerabile, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă, bolnavii cronici și persoanele cu handicap. Abordarea distribuției inegale a riscurilor de mediu în cadrul societății europene este o dimensiune importantă a echității sociale. În acest context este clar că lupta împotriva poluării previne decesele și bolile, reduce pierderile de productivitate din cauza stării de sănătate precare, reduce costurile asistenței medicale și stimulează reziliența societății.

Economia circulară

Presiunile crescânde asupra mediului, împreună cu instabilitatea geopolitică, fac vital să regândim modul în care ne aprovizionăm și consumăm resursele naturale. Agenda circularității promovează o economie în care utilizarea resurselor primare și generarea de deșeuri sunt scăzute, iar produsele și materialele sunt recirculate pentru o utilizare ulterioară.

Cu toate acestea, Europa și-a crescut doar ușor rata de circularitate, de la 10,7% în 2010 la 11,8% în 2023. Acest lucru indică faptul că sistemele liniare încă prevalează în Europa. Totuși, există tendințe pozitive în Europa către o economie mai circulară, cu ponderea reciclării deșeurilor a crescut, iar eficiența resurselor s-a îmbunătățit ultimii 10-15 ani. De asemenea, se înregistrează progrese în direcția finanțării circularității și există oportunități de îmbunătățire a calității reciclării, de creștere a cererii de materiale reciclate materiale reciclate și reducerea costurilor prin intermediul unei piețe unice pentru deșeuri, materii prime secundare și materiale reutilizabile în UE.

Privind în perspectivă, deși perspectivele privind reciclarea deșeurilor, proiectarea circulară și producția durabilă este pozitivă, UE este doar parțial pe drumul cel bun pentru a-și atinge obiectivele de politică. UE este, de asemenea, puțin probabil să atingă obiectivul pentru 2030 de dublare a utilizării circulare a materialelor.

„Într-o perioadă în care dezinformarea, adevărurile alternative și scăderea încrederii în autoritățile publice, datele științifice, cunoștințele și monitorizarea sunt mai vitale ca niciodată, pentru a urmări progresul, a identifica lacunele și a orienta corecțiile de curs. Mediul european 2025 reflectă această necesitate. Acesta oferă o evaluare cuprinzătoare a stării și perspectivelor de mediu ale Europei, cu o nouă structură și abordare care răspunde realităților actuale”, mai spune Leena Ylä-Mononen.