Sustenabilitatea ține de câțiva ani capul de afiș inclusiv în România și asta pentru că în mare parte conceptul este promovat de companiile multinaționale prezente în România, dar și de unele companii mari cu capital autohton. Aparent, sustenabilitatea pare să fie „treaba” companiilor de dimensiuni mari – ca număr de salariați, nivel de operațiuni sau cifre de afaceri. Realitatea ne demonstrează însă că lucrurile nu stau chiar așa. Sustenabilitatea poate fi implementată, în mediul privat, și în rândul IMM-urilor. Și nu mă refer aici la acele IMM-uri incluse în această categorie pentru că au mai puțin de 250 de angajați și o cifră de afaceri anuală netă care nu depășește echivalentul în lei a 50 de milioane de euro, așa cum spune legea. Ca să ajungi la acest nivel de business, ești doar legal inclus în această categorie; afacerea ta este de mult una medie spre mare.
În România, percepția despre un IMM este aceea a unei afaceri antreprenoriale, care nu ajunge nicicum la peste 200 de angajați și nici nu are o cifră de afaceri de câteva zeci de milioane de euro. Pentru noi toți, portretul clasic al unui IMM se conturează foarte succint: este un business mediu, cu potențial mare de creștere și scalare a modelului de afaceri, care are o abordare care cuprinde o componentă inovativă și care activează într-unul din cele mai dinamice sectoare ale economiei locale. Cu toate acestea, poate să se alăture ligii „mari” a companiilor care aplică sustenabilitatea pentru că are o motivație și o viziune despre viitor și, cel mai probabil, în vârful ierarhiei se află noua generație de tineri antreprenori pentru care lumea de astăzi este privită printr-o altă lentilă.
Cu alte cuvinte, sustenabilitatea nu este doar responsabilitatea sau oportunitatea companiilor mari. Desigur că acestea au forța financiară de a se implica la o anvergură mult mai mare și cu un impact social sau de mediu mult mai ridicat decât o companie mică. Dar motivația este, în ambele cazuri, sau ar trebui să fie aceeași: ce facem pentru ca noi și copiii noștri să (mai) respirăm și să mai putem avea o societate și o economie sănătoase? Și de aici vine modul de intervenție. La nivelul său, un IMM poate să își stabilească o serie de proceduri interne care să se ghideze după principiile sustenabilității așa cum poate, de exemplu, să se alăture diferitelor inițiative care să susțină aplicarea acestui concept. Desigur că depinde foarte mult de sectorul în care activează – vor fi privilegiate acele sectoare în care băncile încurajează acordarea împrumuturilor verzi – dar mai depinde și de niște norme pe care fiecare le poate aplica intern. De la crearea unui simplu sistem de management al deșeurilor – fezabil pentru orice IMM indiferent de sectorul în care activează – până la adoptarea unor politici minime de HR care să le faciliteze angajaților și să îi motiveze să adopte o relație de muncă bazată pe principiile sustenabilității, sau la crearea unei rețele de furnizori care respectă principiile sustenabilității, toate acestea reprezintă exemple de proceduri care nu impun avansarea unor investiții costisitoare care să erodeze marjele de câștig sau care să pună presiune pe bugete.
Însă, pentru ca toate acestea să se întâmple și în sectorul IMM-urilor din România, este nevoie de un efort de conștientizare în rândul acestei categorii de actori economici, astfel încât aceștia să nu mai perceapă sustenabilitatea ca pe un efort în plus, consumator de timp și bani în condițiile în care pentru antreprenorii de astăzi problema impredictibilității fiscale și a crizei de personal – oricare ar fi acela – îi sufocă și îi determină să se gândească strict la ziua de mâine. Sustenabilitatea este și pentru mâine, dar mai ales pentru poimâine și restul zilelor cărora astăzi le punem baza pentru generațiile viitoare.
Sergiu Sebesi este președintele Asociației CSR Nest și consultant în sustenabilitate pentru companii din mediul privat
