Refugiații ucraineni din București sunt recunoscători pentru ajutorul primit de la români, dar vor acasă. Cei mai mulți dintre ei sunt mulțumiți de adăpostul găsit în Capitală, dar spun că acomodarea nu e deloc ușoară și abia așteaptă să se termine războiul, pentru a reveni în Ucraina, arată concluziile unui raport din cadrul proiectului „Împreună pentru Ucraina” derulat de Asociația The Social Incubator.

„De îndată ce se termină războiul, vrem să ne întoarcem acasă, dar România ta rămâne în inimile noastre”, spune unul dintre refugiații ucraineni.

Raportul elaborat de sociologele Alexandra Deliu și Elena Trifan face parte din proiectul „Împreună pentru Ucraina” derulat de Asociația Social Incubator și finanțat de CARE International UK, SERA Romania și FONPC. Proiectul are ca scop identificarea și analizarea nevoilor refugiaților ucraineni, dar și a instrumentelor care au ajutat la integrarea lor în România.

Cercetarea a fost desfășurată în perioada martie – iunie 2023, cantitativ, printr-un sondaj online la care au răspuns 240 de persoane, dar și calitativ, prin interviuri cu 22 de refugiați ucraineni, care locuiesc în București, pentru a explora mai detaliat cum trăiesc refugiații și ce probleme întâmpină.

Conform raportului, peste 85% dintre respondenți au venit în România în 2022, în grupuri de 3-5 persoane, în care se aflau și copii. Peste 98% sunt femei, majoritatea cu vârste cuprinse între 20 și 39 ani. Atât datele cantitative, cât și cele calitative arată faptul că refugiații ucraineni stabiliți în București, cuprinși în eșantion, tind să fie mulțumiți cu condițiile de locuire, se arată în raport.   Cele mai dese mențiuni în materie de probleme cu locuirea se referă la lipsa spațiului necesar (care include și lipsa intimității) și adecvat mobilat și utilat. Faptul că cei mai mulți se declară mulțumiți cu condițiile de locuire, dincolo de lipsurile care apar, denotă existența unor așteptări care vizează mai degrabă satisfacerea unor nevoi de bază (în acest caz, a avea un acoperiș deasupra capului), se mai arată în concluziile raportului.

În ceea ce privește experiențele cu sistemul românesc de sănătate, aproximativ două treimi dintre refugiați spun că au accesat servicii medicale, în timp ce o cincime dintre respondenți au vrut, dar n-au reușit să se înscrie la un medic de familie. Nevoia principală menționată în cadrul sondajului este aceea a accesului la servicii medicale gratuite. Pornind de la datele acestei cercetări, sistemul medical românesc pare să pună probleme grupurilor vulnerabile, fără acces la resurse/cu acces deficitar, mai ales în condițiile în care există diferențe culturale și, asociat cu ele, bariere lingvistice, arată raportul.

Pe de altă parte, mai mulți refugiați și-au exprimat recunoștința față de medicii români, față de voluntari, precum și față de bunătatea și sprijinul pe care le-au primit în timpul experiențelor lor de asistență medicală, arată raportul.

Rezultatele raportului mai arată că angajarea este un domeniu în mod deosebit problematic pentru refugiați. O mică parte dintre persoanele cuprinse în eșantion au un loc de muncă, restul de patru cincimi nefiind integrate pe piața muncii. Problematic este faptul că cei care nu lucrează sunt de regulă în această situație pe fondul barierei lingvistice ori a programului de lucru care ridică probleme, inclusiv cu privire la îngrijirea copiilor, se mai arată în raport.

Și participarea la sistemul de educație românesc ridică probleme pentru refugiații ucraineni, care au menționat obstacole legate de necunoașterea limbii române sau de dificultatea procesului de înscriere. Pe de altă parte, majoritatea celor care au reușit să acceseze sistemul educațional din România s-au declarat mulțumiți.

Referitor la planurile de viitor, mulți dintre refugiați doresc să se întoarcă în Ucraina, dar își dau seama că nu pot să prevadă când se va întâmpla acest lucru. În plus, cei care vor să rămână în România nu sunt siguri că vor avea cum să se susțină financiar aici, mai ales cei cu cunoștințe limitate de limba română, cei care nu pot munci din motive de dizabilitate sau de vârstă, persoanele care au alte rude în îngrijire. De asemenea, apare și o grijă legată de incertitudinea statutului legal în țară și cât vor avea voie să mai rămână, se mai arată în concluziile raportului.