Pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2050 și ținta recent comunicată pentru 2040, producția de energie electrică a Europei va trebui să se multiplice, iar investițiile industriale vor trebui să fie de șase ori mai mari decât în deceniul anterior. Această provocare apare tocmai în momentul în care atât marile companii, cât și IMM-urile se confruntă cu cea mai severă recesiune economică din ultimul deceniu, cererea scade, costurile de producție cresc, iar investițiile se mută în alte regiuni.

O economie americană care beneficiază de sprijin financiar prin Actul de Reducere a Inflației (IRA) și de accesibilitatea acestuia, o supracapacitate chineză și exporturile în creștere către Europa, toate cresc și mai mult presiunea asupra industriei europene. Iar companiile europene se confruntă cu această provocare în fiecare zi: se închid fabrici, producția este oprită, au loc concedieri masive. Cu alte cuvinte, Europa are nevoie urgentă de un model de afaceri viabil.

Așadar, o Autonomie Strategică Deschisă pentru o Uniune Europeană competitivă și rezilientă este crucială pentru tranziția Europei într-un peisaj geopolitic în continuă schimbare. Totuși, aceasta poate fi realizată doar dacă și industriile de bază și cele energointensive rămân și investesc în Europa. Fără o politică industrială țintită, Europa riscă să devină dependentă chiar și de bunuri și produse chimice de bază.

“Planul de decarbonizare asumat de UE, plan disproporționat față de emisiile de care este în mod real responsabil blocul european raportat la nivel mondial, este în impas. Toată industria europeană ce este mare consumatoare de energie funcționează la jumătate din capacitate și aici mă refer la metalurgie, chimie, ciment, hârtie etc. Iar motivul este energia care este de trei ori mai scumpă față de blocul American, Arab sau Asia-China. Industria energofagă nu poate fi competitivă cu prețuri de trei-patru ori mai mari la gaze, energie electrică și alte materii prime în fața jucătorilor din celelalte blocuri economice amintite. Dacă prin politici energetice nerealiste se vor închide industriile de bază în mai puțin de trei ani, orice produs fabricat în Europa va deveni prea scump iar populația va alege să cumpere produsele ce vin din import care sunt deja la prețuri mult mai mici”, a declarat Ștefan Vuza, Președinte Consiliul de Administrație Chimcomplex, singurul reprezentant al industriei României invitat cu rangul de membru permanent la Summitul Industriei Europene de la Anvers, din primăvara acestui an.

Evenimentul a reunit 73 de lideri, reprezentând 20 de sectoare industriale, care au semnat Declarația de la Anvers pentru un Acord Industrial European în fața prim-ministrului belgian, Alexander De Croo, și președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. În cadrul Summit-ului, liderii din sectoarele de bază ale industriei, reprezentând 550 de miliarde de euro și 7,8 milioane de angajați ai Europei, au lansat Declarația de la Anvers care conturează 10 acțiuni concrete, inclusiv integrarea Acordului Industrial European în Agenda Strategică Europeană. Se solicită astfel transformarea Europei într-un lider global în furnizarea de energie cu emisii reduse de carbon, printr-un parteneriat strategic și infrastructură robustă, inclusiv un sprijin mai puternic pentru proiectele UE. Semnatarii Declarației sunt industriașii de top ai Europei, din sectoare precum: chimie, hârtie, metalurgie, minerit, aluminiu, petrol și gaze, ciment, îngrășăminte.

Cele 10 acțiuni cuprinse în Declarația de la Anvers pe care liderii europeni trebuie să le îndeplinească

1. Să plaseze Pactul Industrial în centrul noii Agende Strategice Europene pentru 2024-2029 și să se stabilească un plan de acțiune cuprinzător pentru a ridica nivelul de competitivitate, ca prioritate strategică și pentru a crea condițiile necesare pentru un mediu de afaceri mai solid în Europa.
2. Să includă un capitol de finanțare publică cu un Fond pentru Implementarea Tehnologiilor Curate pentru Industriile Energo-intensive, coordonat îndeaproape cu un cadru simplificat pentru ajutoarele de stat, respectând în același timp regulile Pieței Unice.
3. Să facă din Europa un furnizor de energie competitiv la nivel global. Costurile energiei în Europa sunt prea mari pentru a putea concura și nu sunt determinate doar de prețurile materiilor prime, ci și de taxele de reglementare. Următoarea Comisie Europeană trebuie să prioritizeze proiecte noi pentru energie regenerabilă și nucleară cu emisii reduse de carbon, care să fie abundentă și accesibilă. Este nevoie de o adevărată Strategie Energetică a UE, cu acțiuni concrete care să permită interconectarea transfrontalieră a energiei electrice, extinderea rețelei pentru hidrogen și alte molecule regenerabile și cu emisii reduse de carbon, precum și parteneriate cu țările bogate în resurse.
4. Să direcționeze fondurile din PNRR și Fondurile Structurale și Regionale către integrarea și construirea cât mai curând posibil a unei infrastructuri energetice, digitale, de captare și stocare a carbonului (CCUS) și de reciclare de clasă mondială în UE
5. Să sporească securitatea materiilor prime ale UE prin extinderea mineritului intern, a procesării durabile și a capacității de reciclare pentru materiile prime esențiale, combinate cu noi parteneriate globale. De asemenea, este necesară extinderea utilizării surselor de carbon regenerabil și a materiilor prime circulare, inclusiv extinderea și autorizarea rapidă a tehnologiilor avansate de reciclare chimică.
6. Să stimuleze cererea pentru produse net zero, cu emisii reduse de carbon și circulare, prin oferirea consumatorilor (atât companii cât și persoane fizice) a posibilității de a alege produse net zero și circulare, bazate pe amprente transparente ale produselor și amprente de carbon de mediu.
7. Să creeze o piață unică pentru deșeuri și materiale reciclate, precum și o adevărată piață energetică europeană.
8. Să realizeze un cadru de inovație mai inteligent, inclusiv prin promovarea științei de înaltă calitate, inovației tehnlogice și politicilor colaborative.
9. Legislația ar trebui să creeze stimulente pentru ca întreprinderile să investească în tehnologii curate.
10. Să numească un responsabil pentru implementarea Pactului Industrial European și să se asigure de integrarea fără probleme a legislației și alinierea cu agenda următoarei Comisii Europene.

În esență, Declarația de la Anvers este un apel urgent pentru revitalizarea industriei europene și consolidarea sectoarelor industriale de bază și asigurarea competitivității și rezilienței acestora în contextul schimbărilor geopolitice. Avertismentul industriașilor privind lipsa de competitivitate a Europei față de concurenții Chinei și a SUA vine la doar câteva luni după ce UE a finalizat reglementările climatice pentru toate sectoarele economice.

În același timp, criza energetică din Europa și subvențiile de care beneficiază companiile din SUA și China pun sub semnul întrebării viitorul industriei europene, fără de care relansarea economică a continentului va fi imposibilă. Contractarea producțiilor industriilor de bază cum este și cea chimică provoacă îngrijorări la cel mai înalt nivel în toate țările europene. Producția industrială chimică a Europei a scăzut cu încă 8% al treilea an consecutiv, conform Cefic Chemical Trends Report, Decembrie. 2023.  La celalalt pol producția de chimicale din China este la cele mai mari niveluri atinse vreodată, cu 9,6% mai mare în 2023 decât în 2022 totul fiind exportat către Europa.