Tranziția către neutralitate climatică a Uniunii Europene s-ar putea confrunta cu provocări în ceea ce privește acceptarea socială a politicilor de decarbonizare, din cauza lipsei consultării publicului în mod eficient și atenției insuficiente asupra impactului socioeconomic al tranziției. Pe măsură ce politicile climatice evoluează și încep să devină mai cuprinzătoare, potențiale efecte regresive ar putea afecta în mod direct consumatorii și gospodăriile, în special cele mai vulnerabile, arată Energy Policy Group.
Combaterea sărăciei energetice și asigurarea unei tranziții juste sunt printre cele mai relevante metode de abordare a impactului socioeconomic. Cu toate acestea, prezentul raport evidențiază limitările abordării actuale a sărăciei energetice și a tranziției juste. Eforturile României de a atenua sărăcia energetică și de a asigura o tranziție justă sunt lipsite de elemente cheie ale unei bune guvernanțe și lasă lacune substanțiale de punere în aplicare. Mecanismele de finanțare, responsabilitățile sau obiectivele instituționale și termenele clare pentru punerea în aplicare a politicilor și măsurilor sunt sporadice sau nu sunt menționate deloc în principalele documente strategice de planificare climatică ale României, Planul Național Integrat pentru Energie și Climă și Strategia pe Termen Lung, sau în proiectul de Strategie Energetică a României 2022-2030, cu perspectiva anului 2050 (care a fost relevant pentru analiza sărăciei energetice).
Sărăcia energetică a fost mult timp tratată ca un fenomen izolat, fiind insuficient integrată în documente strategice mai ample. Deși există unele variații între strategii, niciuna nu reușește să abordeze problema într-un mod convingător, iar intervențiile planificate sunt în mare parte inadecvate. Contribuția strategiilor naționale la asigurarea unei tranziții juste este la fel de puțin convingătoare. Cadrului național pentru o tranziție justă îi lipsește o definiție a fenomenului, iar conceptul este adesea asociat cu măsuri de combatere a sărăciei energetice sau de promovare a eliminării treptate a cărbunelui, lăsând neabordate alte regiuni cu emisii ridicate de carbon. În timp ce accentul semnificativ pus pe educație și locuri de muncă verzi este important, strategiile românești sunt deficitare în ceea ce privește alte subiecte legate de tranziția justă, cum ar fi diversificarea economică, efectele și politicile de gen, sau redezvoltarea zonelor afectate.
Implicarea publicului în elaborarea planurilor s-a dovedit, de asemenea, insuficientă, deoarece pare că nici măcar cerințele privind participarea publicului din Regulamentul privind Guvernanța Ununii Energetice nu au fost puse în aplicare în mod corespunzător. Analiza și sondajul realizate de EPG pentru acest raport evidențiază lipsa de transparență și lacunele informaționale din procesul de elaborare a politicilor climatice, autoritățile manifestând lipsă de comunicare cu publicul.
Pentru a anticipa și a atenua o viitoare opozițiea publicului la politicile climatice care poate apărea ca urmare a deficiențelor actuale de elaborare a politicilor, procesul actual de planificare ar trebui să ia în considerare următoarele recomandări.
Sărăcia energetică:
Integrarea sărăciei energetice ca temă transversală în legislație pentru a avea un cadru cuprinzător și coerent.
Definirea obiectivelor privind sărăcia energetică, clarificarea responsabilităților instituționale și instituirea unui sistem de colectare și monitorizare a datelor.
Elaborarea și punerea în aplicare a unui plan de acțiune integrat privind sărăcia energetică, cu măsuri clare și specifice de asistență socială, care să depășească simplele compensații financiare directe și să se concentreze pe abordarea cauzelor sistemice ale sărăciei.
Înființarea unui grup de acțiune privind sărăcia energetică la nivel guvernamental pentru a integra și coordona eforturile de guvernare.
Înființarea de ghișee unice la nivel local.
Tranziția Justă:
Să ofere o definiție a tranziției juste și să stabilească obiective în cadrul strategiilor naționale privind clima.
Oferirea unui plan sau a unui cadru pentru transformarea economică și educațională, prin oferirea unui sprijin financiar specific și prin adaptarea planului la particularitățile locale.
Abordarea altor consecințe sociale ale tranziției, cum ar fi impactul tranziției asupra femeilor, pierderea identității culturale sau abordarea riscului de abandon școlar pentru copiii din regiunile de tranziție.
Participarea publicului:
Stabilirea unor proceduri clare și detaliate pentru participarea publicului.
Asigurarea unei implicări timpurii, în stadiile incipiente ale elaborării documentelor, și definirea în legislație a termenelor considerate rezonabile pentru consultări.
Sporirea transparenței și a accesului la informații prin punerea la dispoziția publicului a informațiilor prin diferite canale în etapele inițiale ale procesului de consultare.
Diversificarea formelor de participare publică și crearea de căi de participare publică pentru a încuraja mai multe contribuții din partea părților interesate/ cetățenilor.
Stabilirea în legislație a unei platforme permanente de implicare a părților interesate în politicile privind clima, cu reprezentanți ai industriei, sindicatelor, ONG-urilor, mediului academic, institutelor de cercetare și autorităților locale.
Încorporarea eficace a contribuțiilor publicului și ale părților interesate în documentele finale.
Alocarea de resurse suplimentare (atât umane, cât și financiare) pentru punerea în aplicare a procesului de participare a publicului.
